Об интеллектуальной собственности Обучение в области ИС Обеспечение уважения интеллектуальной собственности Информационно-просветительская работа в области ИС ИС для ИС и ИС в области Информация о патентах и технологиях Информация о товарных знаках Информация о промышленных образцах Информация о географических указаниях Информация о новых сортах растений (UPOV) Законы, договоры и судебные решения в области ИС Ресурсы в области ИС Отчеты в области ИС Патентная охрана Охрана товарных знаков Охрана промышленных образцов Охрана географических указаний Охрана новых сортов растений (UPOV) Разрешение споров в области ИС Деловые решения для ведомств ИС Оплата услуг в области ИС Органы по ведению переговоров и директивные органы Сотрудничество в целях развития Поддержка инновационной деятельности Государственно-частные партнерства Инструменты и сервисы на базе ИИ Организация Работа с ВОИС Подотчетность Патенты Товарные знаки Промышленные образцы Географические указания Авторское право Коммерческая тайна Академия ВОИС Практикумы и семинары Защита прав ИС WIPO ALERT Информационно-просветительская работа Международный день ИС Журнал ВОИС Тематические исследования и истории успеха Новости ИС Премии ВОИС Бизнеса Университетов Коренных народов Судебных органов Генетические ресурсы, традиционные знания и традиционные выражения культуры Экономика Финансирование Нематериальные активы Гендерное равенство Глобальное здравоохранение Изменение климата Политика в области конкуренции Цели в области устойчивого развития Передовых технологий Мобильных приложений Спорта Туризма PATENTSCOPE Патентная аналитика Международная патентная классификация ARDI – исследования в интересах инноваций ASPI – специализированная патентная информация Глобальная база данных по брендам Madrid Monitor База данных Article 6ter Express Ниццкая классификация Венская классификация Глобальная база данных по образцам Бюллетень международных образцов База данных Hague Express Локарнская классификация База данных Lisbon Express Глобальная база данных по ГУ База данных о сортах растений PLUTO База данных GENIE Договоры, административные функции которых выполняет ВОИС WIPO Lex – законы, договоры и судебные решения в области ИС Стандарты ВОИС Статистика в области ИС WIPO Pearl (терминология) Публикации ВОИС Страновые справки по ИС Центр знаний ВОИС Серия публикаций ВОИС «Тенденции в области технологий» Глобальный инновационный индекс Доклад о положении в области интеллектуальной собственности в мире PCT – международная патентная система Портал ePCT Будапештская система – международная система депонирования микроорганизмов Мадридская система – международная система товарных знаков Портал eMadrid Cтатья 6ter (гербы, флаги, эмблемы) Гаагская система – система международной регистрации образцов Портал eHague Лиссабонская система – международная система географических указаний Портал eLisbon UPOV PRISMA UPOV e-PVP Administration UPOV e-PVP DUS Exchange Посредничество Арбитраж Вынесение экспертных заключений Споры по доменным именам Система централизованного доступа к результатам поиска и экспертизы (CASE) Служба цифрового доступа (DAS) WIPO Pay Текущий счет в ВОИС Ассамблеи ВОИС Постоянные комитеты График заседаний WIPO Webcast Официальные документы ВОИС Повестка дня в области развития Техническая помощь Учебные заведения в области ИС Поддержка в связи с COVID-19 Национальные стратегии в области ИС Помощь в вопросах политики и законодательной деятельности Центр сотрудничества Центры поддержки технологий и инноваций (ЦПТИ) Передача технологий Программа содействия изобретателям (IAP) WIPO GREEN PAT-INFORMED ВОИС Консорциум доступных книг Консорциум «ВОИС для авторов» WIPO Translate для перевода Система для распознавания речи Помощник по классификации Государства-члены Наблюдатели Генеральный директор Деятельность в разбивке по подразделениям Внешние бюро Вакансии Закупки Результаты и бюджет Финансовая отчетность Надзор
Arabic English Spanish French Russian Chinese
Законы Договоры Решения Просмотреть по юрисдикции

Закон «Об авторском праве и смежных правах» № 8 от 14.03.1996 г., Румыния

Назад
Предшествующая редакция  Перейти к последней редакции на WIPO Lex
Подробности Подробности Год версии 1996 Даты вступление в силу: 25 июня 1996 г. Принят: 14 марта 1996 г. Тип текста Основное законодательство по ИС Предмет Авторское право и смежные права, Исполнение законов об ИС, Традиционные выражения культуры, Регулирующие органы в области ИС Примечания Относительно дня вступления в силу смотрите статью 154.

Имеющиеся тексты

Основной текст(-ы) Смежный текст(ы)
Основной(ые) текст(ы) Основной(ые) текст(ы) Французский Loi n° 8 du 14 mars 1996 sur le droit d’auteur et les droits voisins         Румынский Lege nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe         Английский Law No. 8 of 14 March 1996 on Copyright and Neighboring Rights        

Law on Copyright and Neighboring Rights *

(No. 8 of March 14, 1996)

TABLE OF CONTENTS **

Articles

Title I Copyright

Part I General Provisions

Chapter I Introductory Provisions..................................................................... 1-2

Chapter II Ownership of Copyright................................................................... 3-6

Chapter III Subject Matter of Copyright........................................................... 7-9

Chapter IV Content of Copyright.................................................................. 10-23

Chapter V Duration of Copyright Protection................................................ 24-32

Chapter VI Limitations on the Exercise of Copyright................................... 33-38

Chapter VII Transfer of the Author’s Economic Rights

Section 1 Common Provisions............................................................... 39-47

Section 2 Publishing Contract................................................................ 48-57

Section 3 Theatrical or Musical Performance Contract......................... 58-62

Section 4 Rental Contract............................................................................. 63

Part II Special Provisions

Chapter VIII Cinematographic Works and Other Audiovisual Works......... 64-71

Chapter IX Computer Programs.................................................................... 72-81

Chapter X Works of Three-Dimensional Art, Architecture, and Photography 82-87

* Romanian title: Lege privind dreptul de autor ¸si drepturile conexe.

** Entry into force: June 25, 1996.

** Source: Monitorul Oficial al României, Part I, No. 60, of March 26, 1996.

** Note: Translation by the International Bureau of WIPO on the basis of an English translation communicated by the Romanian authorities.

** Added by the International Bureau of WIPO.

Chapter XI Protection of the Portrait, of the Addressee of Correspondence and of the Secrecy of Information Sources.......................................................... 88-91

Title II Neighboring Rights

Chapter I Common Provisions...................................................................... 92-94

Chapter II The Rights of Performers........................................................... 95-102

Chapter III The Rights of Producers of Sound Recordings....................... 103-106

Chapter IV Provisions Common to Authors, Performers and Producers of Sound and Audiovisual Recordings...................................................................... 107-112

Chapter V Television and Radio Broadcasting Organizations

Section 1 The Rights of Television and Radio Broadcasting Organizations 113-116

Section 2 Communication to the Public by Satellite.......................... 117-119

Section 3 Retransmission by Cable.................................................... 120-122

Title III Management and Protection of Copyright and Neighboring Rights

Chapter I Management of the Economic Aspects of Copyright and of Neighboring Rights

Section 1 General Provisions..................................................................... 123

Section 2 Collective Copyright and Neighboring Rights Administration Organizations..................................................................................... 124-129

Section 3 Functions of Collective Administration Organizations...... 130-136

Chapter II Romanian Copyright Office..................................................... 137-138

Chapter III Procedures and Sanctions....................................................... 139-145

Title IV Application of the Law. Transitional and Final Provisions....................... 146-154

TITLE I COPYRIGHT

Part I General Provisions

Chapter I Introductory Provisions

Art. 1.—(1) The copyright in a literary, artistic or scientific work and in any similar work of intellectual creation shall be recognized and guaranteed as provided in this Law. That right vests in the author and embodies attributes of moral and economic character.

(2) A work of intellectual creation shall be acknowledged and protected, independently of its disclosure to the public, simply by virtue of its creation.

Art. 2. Recognition of the rights provided for in this Law shall not prejudice or exclude protection granted under other statutory provisions.

Chapter II Ownership of Copyright

Art. 3.—(1) The natural person or persons who created the work shall be the author thereof.

(2) In cases expressly provided for by law, legal entities and natural persons other than the author may benefit from the protection granted to the author.

(3) Ownership of copyright may be transferred as provided by law.

Art. 4.—(1) Unless proved otherwise, the person under whose name the work was first disclosed to the public shall be presumed to be the author thereof.

(2) Where the work was disclosed to the public anonymously or under a pseudonym that does not identify the author, the copyright shall be exercised by the person whether natural person or legal entity who discloses it to the public with the author’s consent, as long as the latter does not disclose his identity.

Art. 5.—(1) A work of joint authorship shall be a work created by several co-authors in collaboration.

(2) The copyright in a work of joint authorship shall belong to the co-authors thereof, one of whom may be the main author as provided in this Law.

(3) Unless otherwise agreed, co-authors may only exploit the work by common consent. Refusal of consent by any one of the co-authors must be fully justified.

(4) Where each co-author’s contribution is distinct, that contribution may be exploited separately, provided that it does not prejudice the exploitation of the joint work or the rights of the other co-authors.

(5) In the case of the utilization of a work of joint authorship, the remuneration shall accrue to the co-authors in the proportions they shall have agreed upon. Failing such agreement, the remuneration shall be divided in proportion to the share contributed by each author, or equally if such shares cannot be determined.

Art 6.—(1) A collective work shall be a work in which the personal contributions of the co-authors form a whole, without it being possible, in view of the nature of the work, to ascribe a distinct right to any one of the co-authors in the whole work so created.

(2) Unless otherwise agreed, the copyright in a collective work shall belong to the person, whether natural person or legal entity, on whose initiative and responsibility and under whose name the work was created.

Chapter III Subject Matter of Copyright

Art. 7. The subject matter of copyright shall be original works of intellectual creation in the literary, artistic, or scientific field, regardless of their manner of creation, specific form or mode of expression and independently of their merit and purpose, such as:

(a) literary and journalistic writings, lectures, sermons, pleadings, addresses and any other written or oral works, and also computer programs;

(b) scientific works, written or oral, such as presentations, studies, university textbooks, school textbooks and scientific projects and documentation;

(c) musical compositions with or without words;

(d) dramatic and dramatico-musical works, choreographic and mimed works;

(e) cinematographic works and any other audiovisual works;

(f) photographic works and any other works expressed by a process analogous to photography;

(g) works of three-dimensional art such as: works of sculpture, painting, drawing, engraving, lithography, monumental art, stage design, tapestry, ceramics, glass and metal shaping, and also works of art applied to products intended for practical use;

(h) works of architecture, including sketches, scale models and the graphic work that constitutes an architectural project;

(i) three-dimensional works, maps and drawings in the field of topography, geography and science in general.

Art. 8. Without prejudice to the rights of the authors of the original work, copyright shall likewise subsist in derived works created on the basis of one or more pre-existing works, namely:

(a) translations, adaptations, annotations, documentary works, arrangements of music and any other transformation of a literary, artistic or scientific work that themselves entail creative intellectual effort;

(b) collections of literary, artistic or scientific works, such as encyclopaedias, anthologies and collections and compilations of protected or unprotected material or data, including databases, which, by reason of the selection or arrangement of their subject matter constitute intellectual creations.

Art. 9. The following shall not benefit from the legal protection accorded to copyright:

(a) the ideas, theories, concepts, discoveries and inventions contained in a work, whatever the manner of the adoption, writing, explanation or expression thereof;

(b) official texts of a political, legislative, administrative or judicial nature, and official translations thereof;

(c) official symbols of the State, public authorities and organizations, such as armorial bearings, seals, flags, emblems, shields, badges and medals;

(d) means of payment;

(e) news and press information;

(f) simple facts and data.

Chapter IV Content of Copyright

Art. 10. The author of a work shall have the following moral rights:

(a) to decide whether, how and when the work will be disclosed to the public;

(b) to demand recognition of his authorship of the work;

(c) to decide under what name the work will be disclosed to the public;

(d) to demand respect for the integrity of the work and to oppose any modification or any distortion of the work if it is prejudicial to his honor or reputation;

(e) to withdraw the work, subject to indemnification of any owners of exploitation rights who might be prejudiced by the exercise of the said withdrawal right.

Art. 11.—(1) The moral rights may not be renounced or disposed of.

(2) After the author’s death, the exercise of the rights provided for in Article 10(b) and (d) shall be transferred by inheritance, in accordance with civil legislation, for an unlimited period. If there are no heirs, the excercise of the said rights shall revert to the Romanian Copyright Office.

Art. 12. The author of a work shall have the exclusive economic right to decide whether, how, and when his work is to be used or exploited, including the right to authorize the use of the work by others.

Art. 13. The use or exploitation of a work gives the author distinct and exclusive rights to authorize:

(a) complete or partial reproduction of the work;

(b) dissemination of the work;

(c) importation, for marketing on the territory of Romania, of copies of the work made with the author’s consent;

(d) presentation on stage, recitation, or any other form of performance or direct presentation of the work in public;

(e) public exhibition of works of three-dimensional and applied art, photographic works and works of architecture;

(f) public showing of cinematographic and of other audiovisual works;

(g) broadcasting of a work by any means of wireless transmission of signals, sounds or images, including by satellite;

(h) transmission of a work to the public by wire, cable, optic fiber or any other means;

(i) communication to the public by means of sound and audiovisual recordings;

(j) the simultaneous, complete retransmission of a work, without alteration, by any of the means mentioned in paragraphs (g) and (h) by a broadcasting organization other than that with which the broadcast or televised work originated;

(k) secondary dissemination;

(n( �/span> presentation in a public place, by any means, of a broadcast or televised work;

(m) public access to computer databases where those databases contain or constitute protected works.

Art. 14.—(1) For the purposes of this Law, reproduction means the making of one or more copies of a work in any material form, including the making of an audiovisual recording of the work, and also its permanent or temporary storage by electronic means.

(2) For the purposes of this Law, dissemination means the distribution to the public of the original or copies of a work by sale, rental, lending, or by any other means of disposal, either for a consideration or free of charge.

(3) Distribution to the public by the lending of a work free of charge shall not be considered circulation where it is made through the agency of public libraries.

Art. 15.—(1) The use or exploitation of a work in any of the ways mentioned in Article 13(d) and (e) as well as in any other similar manner shall constitute communication to the public.

(2) The communication of a work shall be considered public if it is made in a place open to the public or in any place in which a number of people gather who are more than the normal circle of family members or acquaintances, regardless of whether or not the persons constituting that public capable of receiving the said communication are able to do so in the same place or in different places, or at the same time or at different times.

(3) The redistribution of copies of a work shall not require the copyright owner’s authorization, except in the case of the lending or importation thereof.

Art. 16. The author of a work shall have the exclusive economic right to authorize the translation, publication in collections, adaptation and any other transformation of his work by which a derived work is obtained.

Art. 17.—(1) The author of a literary or artistic work shall enjoy the exclusive right to authorize the renting of the originals and copies of his works, including audiovisual works, works included in a sound recording, a computer program or a work that may be used by a computer or any other technical device, even after the distribution thereof with the author’s consent.

(2) The right to authorize the rental of a work consists in the author’s exclusive right to make the original or copies of the work available for use for a limited period in exchange for a direct or indirect economic advantage.

Art. 18.—(1) Public lending consists in making the original or a copy of a work available to a person for use free of charge, for a set period of time, through the agency of an institution that allows the public access to it for that purpose. Public lending shall not require prior authorization by the author.

(2) Public lending shall entitle the owner of the copyright to equitable remuneration.

(3) The provisions of paragraph (2) shall not apply to:

(a) originals or copies of written works in public libraries;

(b) projects for architectural structures;

(c) originals or copies of art works applied to products intended for practical use;

(d) originals or copies of works for communication to the public, or for the use of which there is a contract;

(e) reference works for immediate use or for lending between institutions;

(f) works created by the author within the framework of his individual contract of employment, if they are used by the author’s employer as part of the latter’s usual activity.

(4) The provisions of paragraph (2) shall not apply in the case of public lending for educational or cultural uses through institutions recognized by law or created for the purpose by the authorities.

(5) The public lending of works incorporated in sound or audiovisual recordings shall take place only after six months have elapsed since the first dissemination of the work and not earlier.

Art. 19. The right of communication to the public by means of sound or audiovisual recordings consists in the author’s exclusive right to authorize the communication to the public of readings, musical or stage performances or any other form in which his work may be incorporated in a sound or audiovisual recording.

Art. 20. The right of secondary distribution consists in the author’s exclusive right to authorize the communication of his work to the public, after the first dissemination thereof, by any of the means mentioned in Article 13(g) , (h) , (i) , (j) , and (n( �/span> .

Art. 21.—(1) Each time that a work of three-dimensional art is sold at public auction or through an agent, or by a dealer, the author shall be entitled to claim five per cent of the selling price and also to be informed of the work’s whereabouts.

(2) The auctioneers, agents and dealers involved in the sale shall convey the information referred to in paragraph (1) of this Article to the author within two months of the day of sale. They shall also be responsible for withholding five per cent from the selling price and for paying the corresponding sum to the author.

(3) The rights under this Article constitute the resale royalty right and may not be renounced or disposed of.

Art. 22. The owner or possessor of a work is obliged to allow the author access to it and place it at his disposal where necessary for the exercise of his copyright, provided that the owner or possessor’s legitimate interests are not thereby prejudiced. The owner or possessor may in such a case claim a sufficient guarantee from the author for the security of the work, and also the insurance thereof for an amount representing the market value of the original, and adequate remuneration.

Art. 23.—(1) The owner of the original of a work shall not have the right to destroy it before having offered it to the author at the cost price of the material.

(2) Where the return of the original is not possible, the owner shall allow the author to make a copy of the work in an appropriate manner.

(3) In the case of an architectural structure, the author shall have the right only to take photographs of the work and to request the return of reproductions of the projects.

Chapter V Duration of Copyright Protection

Art. 24.—(1) The copyright in a literary, artistic or scientific work shall come into being at the time of the work’s creation, regardless of the specific form or manner of expression thereof.

(2) If the work is created over a period of time in installments, episodes, volumes or any other form of sequence, the term of protection shall be calculated according to paragraph (1) for each such element.

Art. 25.—(1) The economic rights provided for in Articles 13 , 16 , 17 , 18 and 21 shall last for the author’s lifetime, and after his death shall be transferred by inheritance, according to civil legislation, for a period of 70 years, regardless of the date on which the work was legally disclosed to the public. If there are no heirs, the exercise of these rights shall devolve upon the collective administration organization mandated by the author during his lifetime or, failing a mandate, to the collective administration organization with the largest membership in the area of creation concerned.

(2) The person who, after the copyright protection has expired, legally discloses a previously unpublished work to the public shall enjoy protection equivalent to that of the author’s economic rights.

The duration of the protection of those rights shall be 25 years, starting at the time of the first legal disclosure to the public.

Art. 26.—(1) The term of the economic rights in works disclosed to the public under a pseudonym or without a mention of the author’s name shall be 70 years from the date on which they were disclosed to the public.

(2) Where the author’s identity is revealed to the public before the term mentioned in paragraph (1) expires, the provisions of Article 25 (1) shall apply.

Art. 27.—(1) The term of the economic rights in works of joint authorship shall be 70 years from the death of the last surviving co-author.

(2) Where the contributions of the co-authors are distinct, the term of the economic rights in each such contribution shall be 70 years from the death of the author thereof.

Art. 28. The term of the economic rights in collective works shall be 70 years from the date of disclosure of the works. Where disclosure does not occur for 70 years following the creation of the works, the term of the economic rights shall expire 70 years after the said creation.

Art. 29. The term of the economic rights in works of applied art shall be 25 years from the creation thereof.

Art. 30. The economic rights in computer programs shall last for the lifetime of the author thereof and after his death shall be transferred by inheritance, according to civil legislation, for a period of 50 years.

Art. 31. Non-essential modifications, additions, cuttings or adaptations made with a view to selection or arrangement, and also corrections to the content of a work or collection, that are necessary for the continuation of the collection in the manner intended by the author of the work shall not extend the term of protection of the said work or collection.

Art. 32. The terms established in the present Chapter shall be calculated from the first of January of the year following the author’s death or the date on which the work was disclosed to the public, as the case may be.

Chapter VI Limitations on the Exercise of Copyright

Art. 33.—(1) The following uses of a work already disclosed to the public shall be permitted without the author’s consent and without payment of remuneration, provided that such uses conform to proper practice, are not at variance with the normal exploitation of the work and are not prejudicial to the author or to the owners of the exploitation rights:

(a) the reproduction of a work in connection with judicial or administrative proceedings, to the extent justified by the purpose thereof;

(b) the use of brief quotations from a work for the purpose of an analysis, commentary or criticism, or for illustration, to the extent justified by use thereof;

(c) the use of isolated articles or brief excerpts from works in publications, television or radio broadcasts or sound or audiovisual recordings exclusively intended for teaching purposes and also the reproduction for teaching purposes, within the framework of public education or social welfare institutions, of isolated articles or brief extracts from works, to the extent justified by the intended purpose;

(d) the reproduction of brief excerpts from works for information or research within the framework of libraries, museums, film archives, sound archives, archives of non-profit cultural or scientific public institutions; the complete reproduction of a copy of a work shall be allowed for the replacement of the sole copy in such an archive or library’s permanent collection in the event of the destruction, serious deterioration or loss thereof;

(e) the reproduction, circulation or communication to the public for the purpose of information on current topics, of short excerpts from press articles and radio or television documentary broadcasts;

(f) the reproduction, circulation or communication to the public of short fragments of lectures, addresses, court pleadings and other such works expressed orally in public, on condition that those uses are intended solely to provide information on current events;

(g) the reproduction, circulation or communication of works to the public in the reporting of current events, but only to the extent justified by the informatory purpose;

(h) the reproduction, to the exclusion of any means involving direct contact with the work, circulation or communication to the public of the image of an architectural work, work of three-dimensional art, photographic work or work of applied art permanently located in a public place, except where the image of the work is the principal subject of such reproduction, circulation or communication, and if it is used for commercial purposes;

(i) the representation and execution of a work as part of the activities of educational institutions, exclusively for specific purposes and on condition that both the representation or execution and the public’s access are free of charge.

(2) In the cases provided for in subparagraphs (b) , (c) , (e) , (f) , and (h) it shall be mandatory to mention the source and the author’s name if it appears on the work used, and, also in the case of works of three-dimensional art or architectural works, the place in which the original is to be found.

Art. 34.—(1) It shall not be a violation of copyright, within the meaning of this Law, to reproduce a work without the author’s consent for personal use or for use by a normal family circle, on condition that the work has already been disclosed to the public, that the reproduction does not adversely affect the normal exploitation of the work or prejudice the author or the owner of the exploitation rights.

(2) In the situation provided for in paragraph (1) , remuneration established according to the provisions of this Law shall be paid for the physical materials on which sound or audiovisual recordings may be made, and for devices serving for the reproduction thereof.

Art. 35. The alteration of a work shall be permissible without the author’s consent and without payment of remuneration in the following cases:

(a) if the alteration is made privately and is neither intended for nor made available to the public;

(b) if the result of the alteration is a parody or caricature, provided that the said result does not cause confusion with the original work and the author thereof;

(c) if the alteration is made necessary by the purpose of the use permitted by the author.

Art. 36.—(1) Works shown at exhibitions open to the public, at auctions or fairs or in collections may be reproduced in catalogues published and distributed for the purpose of such activities by the organizers thereof.

(2) In the cases mentioned in paragraph (1) it shall be mandatory to specify the source as well as the authorship of the work in so far as they are mentioned on the work used.

Art. 37. For the purpose of testing the operation of their products at the time of manufacture or sale, trading companies engaged in the production or sale of sound or audiovisual recordings, equipment for the reproduction or communication to the public thereof and also equipment for receiving radio and television broadcasts may reproduce and present extracts from works, provided that such acts are performed only to the extent required for testing.

Art. 38.—(1) Authorization to broadcast a work by wireless means shall also constitute authorization to transmit the work by wire cable, or any other similar process without payment of separate remuneration, provided that the broadcast is made without alteration, simultaneously and in full by the original broadcasting organization and does not go beyond the geographical area for which the right of broadcasting was granted.

(2) The provisions of paragraph (1) of this Article shall not apply to the digital broadcasting of a work by whatever means.

(3) The transfer of the right to communicate a work to the public by radio or television shall entitle the broadcasting organization to record the work for its own wireless transmissions with a view to a single authorized transmission to the public. A new authorization shall be required for any new broadcast of the work so recorded. If no such authorization is requested within six months following the first broadcast, the recording shall be destroyed.

Chapter VII Transfer of the Author’s Economic Rights

SECTION I COMMON PROVISIONS

Art. 39.—(1) The author or the owner of the copyright may transfer only his economic rights by contract to other persons.

(2) That transfer of the author’s economic rights may be limited to certain rights, to a certain territory, and to a certain period of time.

(3) The economic rights of the author or the owner of the copyright may be passed on by exclusive or non-exclusive transfer.

(4) In the case of exclusive transfer, not even the owner of the copyright shall be allowed to use the work in the manner, on the territory and for the term agreed with the transferee, or to transfer the rights concerned to another person. The exclusive character of the transfer shall be expressly stated in the contract.

(5) In the case of a non-exclusive transfer, the owner of the copyright may use the work himself, and may also transfer the non-exclusive right to other persons.

(6) The non-exclusive transferee may not transfer his rights to another person without the express consent of the transferor.

(7) The transfer of one of the economic rights of the owner of the copyright shall have no effect on his other rights, unless otherwise agreed.

(8) The consent mentioned in paragraph (6) shall not be required where the transferee is a legal entity and is transformed by one of the processes provided for by law.

Art. 40. In the case of transfer of the right of reproduction of a work, it shall be presumed that the right of distribution of copies of that work has also been assigned, with the exception of the right of importation, unless otherwise provided by contract.

Art. 41.—(1) The contract for the transfer of the economic rights shall specify the economic rights transferred, the forms of exploitation, the duration and scope of the transfer and the remuneration payable to the copyright owner. The absence of any of these elements shall entitle the interested party to apply for cancellation of the contract.

(2) Any transfer of the economic rights in all of the author’s future works, whether designated or not, shall be null and void.

Art. 42. The existence and content of the contract of transfer of the economic rights may be proved only by the written form thereof, except in the case of contracts relating to works used in the press.

Art. 43.—(1) The remuneration payable under a contract for the transfer of economic rights shall be established by agreement between the parties. The amount of the remuneration shall be calculated either in proportion to the sums collected from the exploitation of the work, or as a lump sum, or in any other way.

(2) Where the remuneration has not been fixed by contract, the author may request the competent jurisdictional bodies to do so, as provided by law. The remuneration shall be fixed according to the amounts usually paid for the same class of work, the purpose and duration of exploitation and other circumstances relevant to the case.

(3) Where there is an obvious disproportion between the remuneration of the author of the work and the profits of the person who has secured the transfer of the economic rights, the author may request the competent jurisdictional bodies to revise the contract or increase the remuneration accordingly.

(4) The author may not beforehand waive the exercise of his right under paragraph (3) .

Art. 44.—(1) Unless otherwise provided in the contract, the economic rights in a work created under an individual employment contract shall belong to the author of the work so created. If such a clause does exist, it shall specify the period for which the author’s economic rights have been transferred. Where no such period has been specified, it shall be three years from the date on which the work is handed over.

(2) On expiration of the period specified under paragraph (1) the economic rights shall revert to the author.

(3) The author of a work created under an individual employment contract shall retain the exclusive right to use the work as part of the whole of his creation.

Art. 45.—(1) Unless otherwise agreed, the owner of the copyright in a work appearing in a periodical publication shall retain the right to use it in any form, provided that the publication in which the work appears is not thereby prejudiced.

(2) Unless otherwise agreed, the owner of the copyright may dispose freely of the work if it has not been published within a month of its acceptance in the case of a daily paper, or within six months in the case of other publications.

Art. 46.—(1) The contract commissioning a future work shall specify both the time limit for delivery of the work by the author and the time limit for acceptance of the work by the users.

(2) The person commissioning the work shall have the right to terminate the contract if the work does not meet the conditions set. Where the contract is terminated, any sums collected by the author shall not be refundable. Where preparatory work has been done with a view to the creation of a work under a commission, the author shall be entitled to repayment of any expenses incurred.

Art. 47.—(1) The author may request the cancellation of a contract assigning his economic rights where the assignee fails to exploit them or exploits them to an insufficient extent, thereby seriously affecting the author’s legitimate interests.

(2) The author may not request the cancellation of the contract if the grounds for non-exploitation or insufficient exploitation are attributable to him, to a third party, to an accident or to force majeure.

(3) Cancellation of a contract of assignment under paragraph (1) may not be requested before two years have expired following the assignment of the economic rights in a work. That period shall be three months in the case of works assigned for daily publications, and a year in the case of periodical publications.

(4) The owner of the original of a work of three-dimensional or photographic art shall have the right to exhibit it in public, even if it has not been disclosed to the public, except where the author has expressly excluded that right in the instrument of disposal of the original.

(5) The author may not waive in advance the exercise of his right to request cancellation of the transfer contract mentioned under paragraph (1) .

(6) Acquisition of ownership of the material in which the work is embodied shall not in itself confer the right to exploit the work.

SECTION 2 PUBLISHING CONTRACT

Art. 48.—(1) The publishing contract is an instrument by which the owner of the copyright assigns to the publisher, in exchange for remuneration, the right to reproduce and distribute the work.

(2) An agreement by which the owner of the copyright in a work empowers a publisher to reproduce and possibly also to distribute the work at the former’s expense shall not constitute a publishing contract.

(3) In the situation referred to in paragraph (2) the provisions of ordinary legislation on corporate contracts shall apply.

Art. 49. The owner of the copyright may also assign to the publisher the right to authorize the translation and adaptation of the work.

Art. 50. The assignment to the publisher of the right to authorize other persons to adapt the work or use it in some other way shall require the conclusion of a separate contract.

Art. 51.—(1) The publishing contract shall include clauses specifying:

(a) the duration of the assignment;

(b) the exclusive or non-exclusive character and the territorial scope of the assignment;

(c) the minimum and maximum numbers of copies;

(d) the author’s remuneration, determined in accordance with this Law;

(e) the number of copies reserved for the author free of charge;

(f) the time limit for the publication and distribution of the copies of each edition or of each printing, as the case may be;

(g) the time limit for the delivery of the original of the work by the author;

(h) the procedure for the verification of the number of copies produced by the publisher.

(2) The absence of any of the clauses mentioned in subparagraphs (a) , (b) and (d) shall entitle the interested party to request cancellation of the contract.

Art. 52.—(1) The publisher who has acquired the copyright in a work in book form shall have precedence over other similar bidders offering the same price for the publication of the work in electronic form. The publisher shall submit his bid in writing no later than 30 days after having received the author’s written offer.

(2) The right mentioned in paragraph (1) shall be valid for a period of three years following the publication date of the work.

Art. 53. The publisher shall be obliged to allow the author to make improvements or other alterations to the work in a new edition, provided that the improvements or alterations do not substantially increase the publisher’s costs, or change the character of the work, unless otherwise provided in the contract.

Art. 54. The publisher may assign the publishing contract only with the author’s consent.

Art. 55. The publisher shall be obliged to return to the author the original of the work, the originals of artistic works and illustrations and any other material received for publication, unless otherwise agreed.

Art. 56.—(1) Unless otherwise agreed, the publishing contract shall end when the set term thereof expires or when the last agreed edition is exhausted.

(2) An edition or printing shall be considered exhausted if the number of unsold copies is smaller than five per cent of the total number of copies, and in any event if it falls below 100.

(3) Where the publisher fails to publish the work within the agreed period, the author may, in accordance with ordinary legislation, request cancellation of the contract and damages for non-fulfillment. In that case the author shall retain any remuneration received, or, as the case may be, may request payment of the full amount of the remuneration provided for in the contract.

(4) If the time limit for the publication of the work is not specified in the contract, the publisher shall be obliged to publish it within a period of not more than one year following the date of its acceptance.

(5) Where the publisher intends to destroy the copies remaining in stock after a period of two years from the publishing date, and if no other period is specified in the contract, the publisher shall be obliged to offer them first to the author at the price that he would have received by selling them for destruction.

Art. 57.—(1) Where the work is destroyed for reasons of force majeure, the author shall be entitled to remuneration, which shall be paid to him only if the work was published.

(2) Where a prepared edition is totally destroyed for reasons of force majeure before it is distributed, the publisher shall be entitled to prepare a new edition, and the author shall be entitled to remuneration for only one of those editions.

(3) Where a prepared edition is partly destroyed for reasons of force majeure before it is distributed, the publisher shall be entitled to reproduce only as many copies as were destroyed without paying remuneration to the author.

SECTION 3 THEATRICAL OR MUSICAL PERFORMANCE CONTRACT

Art. 58. Under a theatrical or musical performance contract the owner of the copyright assigns to a natural person or legal entity the right to perform or execute in public a present or future literary, dramatic, musical, dramatico-musical, choreographic or mimed work in exchange for remuneration, and the transferee is obliged to execute or to perform it under the agreed conditions.

Art. 59.—(1) The theatrical or musical performance contract shall be concluded in writing for a specified period of time and for a specified number of communications to the public.

(2) The contract shall stipulate the time limit by which the first performance or sole communication of the work shall take place, as the case may be, the exclusive or non-exclusive character of the transfer, the area or territory covered and the remuneration payable to the author.

(3) Any interruption of performances for two consecutive years, if no other term has been provided for in the contract, shall entitle the author to request cancellation of the contract and damages for non-fulfillment, as provided in ordinary legislation.

(4) The beneficiary of a theatrical or musical performance contract may not assign it to a third party who is an entertainment organizer without the consent of the author, or that of his representative where applicable, except in conjunction with the total or partial transfer of his activity.

Art. 60.—(1) The assignee shall be obliged to permit the author to oversee the performance of the work and provide adequate support to ensure that the technical conditions for the performance are fulfilled. The assignee shall likewise send to the author the program, posters and other printed material and also reviews published on the performance, unless otherwise provided in the contract.

(2) The assignee shall be obliged to ensure the public performance of the work under adequate technical conditions and also the observance of the author’s rights.

Art. 61.—(1) The assignee shall be obliged periodically to communicate to the owner of the copyright the number of theatrical or musical performances and also the state of the takings. To that end, the theatrical or musical performance contract shall also specify the intervals between such communications, which shall not however be fewer than one a year.

(2) The assignee shall pay the author, by the time limits specified in the contract, the prescribed sums in the agreed amounts.

Art. 62. If the assignee fails to perform the work within the period stipulated, the author may request cancellation of the contract and damages for non-fulfillment under the provisions of ordinary legislation. In that case the author shall retain any remuneration received or, as the case may be, may request payment of the full amount of the remuneration provided for in the contract.

SECTION 4 RENTAL CONTRACT

Art. 63.—(1) Under a contract for the rental of a work, the author undertakes to allow the use, for a specified period of time, of at least one copy of his work, whether the original or a reproduction thereof, in the case especially of computer programs or works embodied in sound or audiovisual recordings. The assignee of the rental right undertakes to pay remuneration to the author for as long as he uses the copy of the work.

(2) The author shall retain the copyright in the work rented, with the exception of the right of distribution, unless otherwise agreed.

(3) The contract for the rental of a work shall be governed by the provisions of the ordinary legislation on rental contracts.

Part II Special Provisions

Chapter VIII Cinematographic Works and Other Audiovisual Works

Art. 64. An audiovisual work is a cinematographic work, or a work expressed by a procedure similar to cinematography, which makes use of moving images or a combination of sound and images.

Art. 65.—(1) The director or maker of an audiovisual work is the natural person who oversees the creation and production of the audiovisual work in the capacity of main author.

(2) The producer of an audiovisual work is the person, whether natural person or legal entity, who takes responsibility for the production of the work and in that capacity organizes the making of the work and provides the necessary technical and financial resources.

Art. 66. The authors of an audiovisual work, as provided in Article 5 of this Law, are the director or maker, the author of the adaptation, the author of the screenplay, the author of the dialogue, the author of the musical score specially composed for the audiovisual work and the author of the graphic material of animated works or animated sequences, where these represent a substantial part of the work. In the contract between the producer and the director or maker of the audiovisual work, the parties may agree to include other creators who have contributed substantially to the creation of the work as authors thereof.

Art. 67.—(1) Where one of the authors within the meaning of the foregoing Article refuses to complete his contribution to the audiovisual work, or is prevented from doing so, he may not object to its use for the completion of the said work. He shall have the right to be remunerated for the completed portion of his contribution.

(2) The audiovisual work shall be considered completed when the final version has been established by common consent between the main author and the producer.

(3) The destruction of the original medium embodying the final version of the audiovisual work and constituting the standard copy shall be prohibited.

(4) The authors of the audiovisual work other than the main author may not object to its disclosure to the public or to the exploitation in any way of the final version thereof.

Art. 68.—(1) The right of audiovisual adaptation is the exclusive right of the owner of the copyright in a pre-existing work to transform it into or include it in an audiovisual work.

(2) Assignment of the right provided for in paragraph (1) may take place only on the basis of a written contract, distinct from the publishing contract for the work, between the owner of the copyright and the producer of the audiovisual work.

(3) Under the adaptation contract, the owner of the copyright in a pre-existing work transfers to a producer the exclusive right of transformation of the said work and its inclusion in an audiovisual work.

(4) The authorization granted by the owner of the copyright in the pre-existing work shall expressly state the conditions governing the production, distribution and projection of the audiovisual work.

Art. 69. The moral rights in a finished work shall be recognized only to the authors thereof as provided in Article 66 of this Law.

Art. 70.—(1) In the contract between the authors of an audiovisual work and the producer thereof, unless otherwise agreed, it shall be presumed that the former, with the exception of the authors of the music specially composed, assign to the latter their exclusive rights with respect to the exploitation of the work as a whole, as provided in Articles 13(a) , (b) , (c) , (f) , (g) , (h) , (i) , (j) , (k) and (n( �/span> , 16 , 17 , and 18 , and also the right to authorize dubbing and subtitling, in exchange for fair remuneration.

(2) Unless otherwise agreed, the authors of an audiovisual work and other authors of contributions to it shall retain all rights in the separate exploitation of their own contributions, as provided in this Law.

Art. 71.—(1) Unless otherwise agreed, the remuneration for each mode of exploitation of the audiovisual work shall be proportional to the gross earnings deriving from that exploitation.

(2) The producer shall be obliged periodically to submit to the authors an account of the takings according to each mode of exploitation. The authors shall receive their due remuneration either through the producer or directly from the users, or again through the organizations for the collective administration of copyright on the basis of the general contracts that the latter have concluded with the users.

(3) Where the producer fails to complete the audiovisual work within a period of five years after the conclusion of the contract, or fails to distribute the said work within a year of its completion, the co-authors may request cancellation of the contract, unless otherwise agreed.

Chapter IX Computer Programs

Art. 72.—(1) Under this Law, the protection of computer programs includes any expression of a program, application programs and operating systems expressed in any kind of language, whether in source code or object code, the preparatory design material and the manuals.

(2) The procedures, operating methods, mathematical concepts and principles underlying any element in a computer program, including those underlying its interfaces, are not protected.

Art. 73. The author of a computer program shall enjoy by analogy the rights provided for in Part I of the present Title of this Law, and especially the exclusive right to do and authorize the following:

(a) temporary or permanent reproduction of a program in its entirety or in part, by any means and in any form, including where the reproduction is necessitated by the loading, display, transmission or storage of the program;

(b) translation, adaptation, arrangement and any other transformation of a computer program, including the reproduction of the result of those operations, without prejudice to the rights of the person who transforms the program;

(c) distribution of the original or copies of a computer program in any form, including rental.

Art. 74. Unless otherwise agreed, the economic rights in computer programs created by one or more employees in the course of their duties or on instructions from their employer shall belong to the latter.

Art. 75.—(1) Unless otherwise agreed, a contract for the use of a computer program shall assume that:

(a) the user has been granted the non-exclusive right to use the program;

(b) the user may not transfer the right to use the program to another person.

(2) Transfer of the right to use a computer program shall not imply transfer also of the copyright in it.

Art. 76. Unless otherwise agreed, the authorization of the copyright owner shall not be required for the acts provided for in Article 73(a) and (b) where they are necessary to permit the acquirer to use the computer program in a manner that corresponds to its purpose, including for the correction of errors.

Art. 77.—(1) The authorized user of a computer program may, without authorization from the author, make an archive or reserve copy where necessary for the use of the program.

(2) The authorized user of a computer program copy may, without authorization from the copyright owner, observe, study or test the operation of the program, to determine the principles and ideas underlying any of its elements at the time of loading the program in the memory or displaying, converting, transmitting or storing it, which operations the authorized user is entitled to carry out.

(3) The provisions of Article 10(e) of this Law do not apply to computer programs.

Art. 78. The authorization of the copyright owner shall not be mandatory where the reproduction of the code or translation of its form is indispensable to procure information required for the interoperability of a computer program with other computer programs, provided that the following conditions have been fulfilled:

(a) the acts of translation and reproduction are carried out by the person holding the right to use a copy of the program, or by a person who is doing so in the name of that person, having been duly authorized for the purpose;

(b) the information necessary for interoperability is not readily and rapidly accessible to the persons referred to in paragraph (a) of this Article;

(c) the acts referred to in paragraph (a) of this Article are limited to the parts of the program required for the interoperability.

Art. 79. Information obtained by virtue of Article 78 :

(a) may not be used for purposes other than the achievement of interoperability of the independently-created computer program;

(b) may not be communicated to others, except where such communication proves necessary for the interoperability of the independently-created computer program;

(c) may not be used for the development, production or marketing of a computer program that is basically similar in expression or for any other act that might damage the author’s rights.

Art. 80. The provisions of Articles 78 and 79 shall not apply if they are liable to prejudice either the owner of the copyright or the normal exploitation of the computer program.

Art. 81. The provisions of Chapter VI of this Title shall not apply to computer programs.

Chapter X Works of Three-Dimensional Art, Architecture, and Photography

Art. 82. A person, whether natural person or legal entity, who organizes art exhibitions shall be answerable for the integrity of the works exhibited, and shall therefore take the necessary measures for the elimination of any risk.

Art. 83.—(1) The contract for the reproduction of an artistic work shall contain information identifying the work, such as a summary description, a sketch, a drawing, a photograph and references to the author’s signature.

(2) Reproductions shall not be put on sale without the copyright owner’s approval of the copy that shall have been submitted to him for examination.

(3) The author’s name or pseudonym or some other sign identifying the work shall appear on all copies thereof.

(4) The originals and other elements that have served the maker of the reproductions shall be returned to their possessor, whatever his title, unless otherwise agreed.

(5) Instruments specially created for the reproduction of the work must be destroyed or rendered unusable if the owner of the copyright in the work does not acquire them, unless otherwise agreed.

Art. 84.—(1) Architectural and town-planning studies and projects displayed close to the site of the architectural work, and also the corresponding construction work carried out, must bear a written notice in a visible place giving the name of the author, unless otherwise agreed by contract.

(2) The construction of an architectural work based totally or partly on another project may take place only with the agreement of the owner of the copyright in that project.

Art. 85.—(1) Still photographs from cinematographic films shall be considered photographic works.

(2) Photographs of letters, deeds, documents of any kind, technical drawings and other similar material do not qualify for legal protection by copyright.

Art. 86.—(1) The right of the author of a photographic work to exploit his own work shall not prejudice the rights of the author of the artistic work reproduced in the photographic work.

(2) The economic rights in a photographic work created under an individual employment contract or commission contract shall be presumed to belong to the employer or commissioning party for a period of three years, unless otherwise provided in the contract.

(3) Disposal of the negative of a photographic work shall have the effect of transfer of the economic rights of the owner of the copyright in the said work, unless otherwise provided in the contract.

Art. 87.—(1) A photograph of a person, when made to order, may be published or reproduced by the person photographed or his successors without the author’s consent, unless otherwise agreed.

(2) If the name of the author appears on the original photograph, it must also be shown on the reproductions.

Chapter XI Protection of the Portrait, of the Addressee of Correspondence and of the Secrecy of Information Sources

Art. 88.—(1) The distribution of a work containing a portrait shall require the authorization of the person represented in that portrait. Its author, owner or possessor shall not have the right to reproduce it or communicate it to the public without the consent of the person represented, or that of his successors, for a period of 20 years after the death of the said person.

(2) Unless otherwise agreed, authorization shall not be required if the person represented in the portrait is a professional model or has received remuneration for the sitting.

(3) Authorization shall not be necessary for the distribution of a work containing the portrait:

(a) of a widely-known person, if the portrait was made on the occasion of that person’s public activities;

(b) of a person where the representation of that person constitutes only a detail of a work representing an assembly, a landscape or a public function.

Art. 89. The distribution of correspondence addressed to a person shall require the authorization of the addressee and, after the addressee’s death, for a period of 20 years, that of his successors, unless he has expressed a different wish.

Art. 90. The person represented in a portrait and the addressee of correspondence may exercise the right provided for in Article 10(d) of this Law in relation to the distribution of the work containing the portrait or correspondence, as the case may be.

Art. 91.—(1) At the author’s request, the publisher or producer shall be obliged to preserve the secrecy of the information sources used in the works and to abstain from publishing documents referring thereto.

(2) The lifting of the secrecy shall be permitted with the consent of the person who has requested it or on the basis of a final and irrevocable judgment.

TITLE II NEIGHBORING RIGHTS

Chapter I Common Provisions

Art. 92.—(1) Neighboring rights shall not prejudice the rights of authors. No provision of this Title shall be interpreted in such a way as to limit the exercise of copyright.

(2) Economic rights recognized in accordance with this Chapter may be transferred, either in their entirety or in part, according to the provisions of ordinary legislation. Economic rights may be the subject of exclusive or non-exclusive assignments.

Art. 93. For the purposes of this Law, fixing is the embodiment of codes, sounds, images or sounds and images, or digital representations thereof, on any physical, even electronic medium that allows them to be perceived, reproduced or communicated in any way.

Art. 94. Recognition and protection as owners of neighboring rights shall be accorded to performers in respect of their own performances, to producers of sound recordings in respect of their own recordings and to radio and television broadcasting organizations in respect of their own broadcasts.

Chapter II The Rights of Performers

Art. 95. For the purposes of this Law, performers are actors, singers, musicians, dancers and other persons who present, sing, dance, recite, declaim, act, interpret, direct, conduct or in any other way execute a literary or artistic work, a performance of any kind, including performances of folklore, variety or circus performances or puppet shows.

Art. 96. The performer shall have the following moral rights:

(a) the right to demand recognition of the authorship of his own performance;

(b) the right to demand that his name or pseudonym be mentioned or communicated at each performance and on each use of a recording thereof;

(c) the right to demand respect for the quality of his rendering and to oppose any distortion, falsification or other substantial modification of his performance or any infringement of his rights that might seriously prejudice his honor or reputation;

(d) the right to object to any use of his performance where such use might do him serious personal harm.

Art. 97.—(1) The rights provided for in Article 96 may not be the subject of renunciation or alienation.

(2) After the performer’s death, the exercise of the rights provided for in Article 96 shall be transferred by inheritance, in accordance with civil legislation, for an unlimited period of time.

Art. 98. The performer shall have the exclusive economic right to authorize:

(a) the fixing of his performance;

(b) the reproduction of the fixed performance;

(c) the distribution of the fixed performance by sale, rental, lending or any other mode of transfer for a consideration or free of charge;

(d) the presentation in a public place or communication to the public of the performance, either unfixed or fixed on a physical medium;

(e) the adaptation of the fixed performance;

(f) the broadcasting or transmission by television or radio of his rendering, either unfixed or fixed on a physical medium, or the retransmission thereof by wireless means, by wire, by cable, by satellite or by any other similar procedure.

Art. 99.—(1) Performers who all participate in the same performance, such as members of a musical group, choir, orchestra or ballet, or theater company shall designate a representative from among themselves for the grant of the authorization provided for in Article 98 .

(2) The representative shall be designated in writing, with the agreement of a majority of the group’s members.

(3) Directors, conductors and soloists shall be excepted from the provisions of the foregoing paragraphs.

Art. 100. In the case of a performance given by the performer under an individual contract of employment, the economic right provided for in Article 98 may be transferred to the employer on condition that the transfer is expressly mentioned in the individual contract of employment.

Art. 101.—(1) Unless otherwise agreed, the performer who has taken part in the making of an audiovisual work or sound recording shall be presumed to have assigned to the producer thereof the exclusive right to exploit his performance by fixing, reproduction, communication to the public and distribution. For communication to the public the performer shall be entitled to 50 per cent of the producer’s takings.

(2) The provisions of Articles 43 , 44 , and 68(1) shall also apply to performers.

Art. 102. The duration of the economic rights of performers shall be 50 years from the first of January of the year following that in which the first fixing, or, failing that, the first communication to the public took place.

Chapter III The Rights of Producers of Sound Recordings

Art. 103.—(1) A sound recording or phonogram within the meaning of this Law shall be taken to mean any fixing exclusively of the sounds of the performance of a work or of other sounds, or of digital representations of such sounds, whatever the method and the physical medium used for the fixing. An audiovisual fixation or the sound part thereof, or a digital representation of such a fixation, shall not be considered a sound recording.

(2) The producer of a sound recording shall be the person, whether natural person or legal entity, who assumes the responsibility for the organization and financing of the first fixing of the sounds, whether or not it constitutes a work in terms of this Law.

Art 104. In the case of the reproduction and distribution of sound recordings, the producer shall be entitled to specify on the physical medium in which they are embodied and on covers, boxes and other physical packaging material, in addition to the particulars of the author and performer, the titles of the works, the date of manufacture and the name and logotype of the producer.

Art. 105.—(1) The producer of sound recordings shall have the exclusive economic right to authorize:

(a) the reproduction of his own sound recordings;

(b) the distribution of his own sound recordings by sale, rental, lending or any other mode of transfer for a consideration or free of charge;

(c) the broadcasting or transmission by television or radio of his own sound recordings, or the retransmission thereof by wireless means, by wire, by cable, by satellite or by any other similar procedure or means of communication to the public;

(d) the presentation in a public place of his own sound recordings;

(e) the adaptation of his own sound recordings;

(f) the importation into the territory of Romania of legally-made copies of his own sound recordings.

(2) The producer of sound recordings shall also have the exclusive economic right to prevent the importation of copies of his own sound recordings made without his authorization.

(3) The rights provided for in paragraphs (1) and (2) shall be transferred by exclusive or non-exclusive assignment according to the conditions specified for copyright in Articles 42 and 43 .

(4) The provisions of paragraph (1)(f) shall not apply when the importation is done by a natural person without commercial intent.

Art. 106.—(1) The duration of the economic rights of producers of sound recordings shall be 50 years from the first of January of the year following that in which the first fixing takes place.

(2) Where the sound recording is disclosed to the public during that period, the term of the economic rights shall expire after 50 years have expired following the date on which it was disclosed to the public.

Chapter IV Provisions Common to Authors, Performers and Producers of Sound and Audiovisual Recordings

Art. 107.—(1) The authors of sound or audiovisual works recorded on any kind of physical medium shall have the right, together with the publishers and producers of the said works and the performers whose performances are fixed on such physical media, to remuneration for the private copying done under the conditions set forth in Article 34(2) of this Law.

(2) The remuneration provided for in paragraph (1) shall be paid by the manufacturers or importers of physical media susceptible of use for the reproduction of the works, and by the manufacturers or importers of devices serving for such reproduction. The remuneration shall be payable at the time of distribution of the said media and devices on the national territory, and shall amount to five per cent of the selling price of the media and devices made within the country, or five per cent of the price entered in the customs documents for imported media and devices, as the case may be.

(3) The remuneration provided for in paragraph (1) shall be distributed as follows, through the relevant collective administration organizations, among the authors, performers, publishers and producers involved:

(a) in the case of sound works recorded on physical media, 40 per cent of the remuneration shall be payable, in negotiable shares, to the authors and publishers of the recorded works, and the remaining 60 per cent shall be payable, in equal shares, to the performers on the one hand and to the producers of sound recordings on the other;

(b) in the case of audiovisual works recorded on physical media, the remuneration shall be divided in equal shares between the authors, performers and producers.

(4) The collection of the sums payable under paragraph (1) shall be done by one collective administration organization, designated by the Romanian Copyright Office, for each field. The procedure for the distribution of those sums among the beneficiaries shall be determined by a protocol negotiated between them.

(5) The collective administration organizations collecting the sums payable under paragraph (1) shall have the right to request information from manufacturers and importers on the status of sales or imports, as the case may be, of physical media and devices and to check the accuracy thereof.

(6) The right provided for in paragraph (1) may not be the subject of renunciation on the part of the authors and performers.

Art. 108. The remuneration provided for in Article 107 shall not be paid where unrecorded video or audio materials manufactured within the country or imported are sold wholesale to the producers of audiovisual and sound recordings or to television and radio broadcasting organizations for their own broadcasts.

Art. 109.—(1) The authors and publishers of works fixed on a graphic or analogous physical medium shall be entitled to compensatory remuneration for private copying carried out under Article 34 of this Law.

(2) The remuneration provided for in paragraph (1) shall be paid by the manufacturers or importers of devices permitting the reproduction of works fixed on a graphic or analogous physical medium. The remuneration shall be paid at the time of distribution of the devices on the national territory, and shall amount to five per cent of the selling price of the devices made within the country, or five per cent of the price entered in the customs documents for imported devices, as the case may be.

(3) The remuneration provided for in paragraph (1) shall be distributed equally through the relevant collective administration organizations, between the author and the publisher.

(4) The collection of the sums payable under paragraph (1) shall be done by one collective administration organization, designated by the Romanian Copyright Office, for each field. The procedure for the distribution of those sums among the beneficiaries shall be determined by a protocol negotiated between them.

Art. 110. The provisions of Articles 107 and 109 shall not apply to the importation of reproduction devices and materials carried out by a person without commercial intent.

Art. 111. The distribution of the copies of an artistic performance or sound recording following the first such distribution shall not require authorization by the owner of the neighboring rights, except in the case of rental or importation.

Art. 112. The provisions of Articles 33 , 34 , and 38 shall apply by analogy to performers and to producers of sound recordings.

Chapter V Television and Radio Broadcasting Organizations

SECTION 1 THE RIGHTS OF TELEVISION AND RADIO BROADCASTING ORGANIZATIONS

Art. 113.—(1) Television and radio broadcasting organizations shall have the exclusive economic right to authorize the following, subject to the authorized person’s obligation to mention the name of the organization:

(a) the fixing of their own radio or television programs;

(b) the reproduction of their own radio or television programs fixed on any kind of physical medium;

(c) the distribution of their own radio or television programs fixed on any kind of physical medium by sale, rental, lending, or any other mode of transfer for a consideration or free of charge;

(d) the retransmission of their own radio or television programs by wireless means, by wire, by cable, by satellite or by any other similar procedure, and also by any other mode of communication to the public;

(e) the communication of their own radio or television programs in a place accessible to the public against payment of an admission charge;

(f) the adaptation of their own radio or television programs fixed on any kind of physical medium;

(g) the importation into the territory of Romania of legally made copies of their own radio or television programs fixed on any kind of physical medium.

(2) Radio and television bodies shall likewise have the exclusive economic right to prevent the importation of copies, made without their authorization, of their own radio or television programs fixed on any type of physical medium.

(3) The rights provided for in paragraphs (1) and (2) shall be transferred by exclusive or non-exclusive assignment according to the conditions specified for copyright in Articles 41 and 43 .

(4) The provisions of paragraph (1)(f) shall not apply when the importation is done by a natural person without commercial intent.

Art. 114. The duration of the rights provided for in this Chapter shall be 50 years from the first of January of the year following that in which the first broadcast or transmission of the television or radio broadcasting organization’s program takes place.

Art. 115. The distribution of a radio or television program fixed on any kind of physical medium following the first such distribution shall not require authorization by the owner of the neighboring rights, except in the case of rental.

Art. 116. The provisions of Articles 33 , 34 , and 38 shall apply by analogy to television and radio broadcasting organizations.

SECTION 2 COMMUNICATION TO THE PUBLIC BY SATELLITE

Art. 117.—(1) Television and radio broadcasting organizations whose activity consists in the communication to the public of programs by satellite shall be bound to conduct their activity in a manner that respects the copyright and the neighboring rights protected by this Law.

(2) For the purposes of this Law, communication to the public by satellite means the production under the direction and responsibility of a television or radio broadcasting organization located on the territory of Romania, of program-carrying signals intended to be received by the public in an uninterrupted chain of communication leading up to the satellite and back down to Earth.

Art. 118.—(1) Where the program-carrying signals are sent in encoded form, their incorporation in the chain of communication shall be considered communication to the public if the device for decoding the broadcast is made available to the public by the organization concerned or with its consent.

(2) Responsibility for communication to the public where the program-carrying signals are transmitted by an organization located outside the territory of Romania shall be determined as follows:

(a) if the signals are transferred to the satellite through an uplink station located on the territory of Romania, responsibility shall lie with the person operating the station;

(b) if no use is made of an uplink station, but the communication to the public has been authorized by an organization with its headquarters in Romania, responsibility shall lie with the organization that authorized the communication.

Art. 119.—(1) Owners of copyright or neighboring rights may transfer their rights in communication to the public by satellite only by means of a contract concluded individually or through a collective administration organization.

(2) The standard contract concluded between a collective administration organization and a television or radio broadcasting organization for the transmission of a type of work belonging to a given field shall also be binding on owners of rights who are not represented by the collective administration organization, if the communication to the public by satellite takes place at the same time as the terrestrial dissemination carried out by the same distributor. The unrepresented owner of rights may at any time put an end to the extended effects of the standard contract by means of an individual contract.

(3) The provisions of paragraph (2) shall not apply to audiovisual works.

SECTION 3 RETRANSMISSION BY CABLE

Art. 120. For the purposes of this Law, communication to the public by cable retransmission means the simultaneous, unchanged and complete retransmission by cable or by a short-wave relay system, for reception by the public, of an initial broadcast of television or radio programs conveyed to the public by wire or wireless means.

Art. 121.—(1) Owners of copyright or neighboring rights may exercise their right to authorize or prohibit retransmission by cable by virtue of contracts concluded through a collective administration organization.

(2) If certain owners of rights have not entrusted the management of their rights to a collective administration organization, the entity managing rights in the same class shall be regarded de jure as managing their rights also.

If in the field concerned there are two or more collective administration organizations, the owner of rights may choose among them. Such owners of rights may claim those rights within a period of three years following the date of the retransmission by cable.

(3) The exercise of the cable retransmission right by a television or radio broadcasting organization for its own programs shall take place by virtue of contracts concluded with cable distributors.

(4) Retransmission by cable without the consent of the owner of rights and without payment of a remuneration shall be permitted only in the case of programs owned by public television and radio broadcasting organizations of national scope and also those of television and radio broadcasting organizations that are retransmitted by cable compulsorily in accordance with regulations in force.

Art. 122. Where the parties fail to agree on the conclusion of a contract for retransmission by cable, they may appeal to arbitrators appointed according to the provisions of the Code of Civil Procedure.

TITLE III MANAGEMENT AND PROTECTION OF COPYRIGHT AND NEIGHBORING RIGHTS

Chapter I Management of the Economic Aspects of Copyright and of Neighboring Rights

SECTION I GENERAL PROVISIONS

Art. 123.—(1) Owners of copyright and neighboring rights may exercise their rights recognized by this Law in person or through collective administration organizations acting at their request.

(2) Copyright and neighboring rights which, by their nature, correspond to a manner of exploiting works or performances that makes individual authorization impossible shall in particular be susceptible of collective administration. The rights provided for in Article 13(g) , (h) , (j) , and (n( �/span> and in Articles 17 , 18 , 102 , 107 , and 109 this Law, among others, fall into that category.

SECTION 2 COLLECTIVE COPYRIGHT AND NEIGHBORING RIGHTS ADMINISTRATION ORGANIZATIONS

Art. 124. For the purposes of this Law, collective copyright and neighboring rights administration organizations, called collective administration organizations elsewhere in the Law, are legal entities constituted by free association and having as the main object of their activity the collection and distribution of the royalties whose administration has been entrusted to them by the owners thereof.

Art. 125.—(1) The collective administration organizations provided for in this Chapter shall be subject to the provisions governing non-profit associations and may acquire legal personality under the law on the advice of the Romanian Copyright Office.

(2) The organizations shall be created directly by the owners of copyright or neighboring rights: authors, performers, producers, television and radio broadcasting organizations and other owners of copyright or neighboring rights, whether natural persons or legal entities. They shall act within the limits of the mandate entrusted to them and on the basis of statutes adopted according to the procedure provided for in the law.

(3) Collective administration organizations may be created separately for the administration of different categories of rights corresponding to different fields of creation, and also for the administration of rights belonging to different categories of owners.

Art. 126.—(1) The advice provided for in Article 125(1) shall be given to collective administration organizations with headquarters in Romania which:

(a) have to be constituted or to function under legal provisions applicable on the entry into force of this Law;

(b) provide proof of the existence of a repertoire of works of their members, and of the human and material resources necessary for the exploitation thereof;

(c) have adopted statutes that fulfill the conditions provided for in this Law;

(d) have the legal and economic means of managing rights throughout the territory of the country;

(e) are accessible, as expressly provided in their own statutes, to any owner of copyright or neighboring rights in the field for which they have been set up.

(2) The decision of the Romanian Copyright Office on the giving of advice in favor of a collective administration organization exercising its rights shall be published in the Official Gazette of Romania at the expense of the collective administration organization.

Art. 127. The statutes of the collective administration organization shall include provisions on the following:

(a) its name, its field and object of activity, with a mention of the rights that it administers on the basis of the repertoire of works constituted to that end;

(b) the terms on which the administration of rights shall be carried out for the owners thereof, on the basis of the equal-treatment principle;

(c) the rights and obligations of its members in relations with the organization;

(d) its management and representative bodies, their powers and duties and their operation;

(e) its initial assets and planned economic resources;

(f) the rules governing the distribution of royalties collected;

(g) the means of determining the commission payable to the collective administration organization to cover the necessary operating expenses;

(h) the means available to members of verifying its economic and financial administration;

(i) any other provisions that are mandatory under the legislation in force.

Art. 128. Where there is more than one collective administration organization in a given field of creation, the organization competent under this Law shall be the one that the owner of rights has joined. Where the owner of rights has not joined any collective administration organization, the organization in the relevant field that has been designated by the owner of the rights shall be competent. Such owners of rights may claim those rights within a period of three years following the exploitation thereof.

Art. 129.—(1) The mandate of collective administration of the economic attributes of copyright and neighboring rights shall be given either directly by the owners of the copyright or neighboring rights in written contracts or in appropriate contracts concluded with foreign organizations administering similar rights.

(2) The provisions of Title I (Chapter VII Section 1) shall not apply to the mandate contracts provided for in paragraph (1) .

(3) Any owner of copyright or neighboring rights may by contract entrust the exercise of his rights to a collective administration organization, which has to agree to exercise those rights on a collective basis, provided that the administration of the category of rights in question is within the scope of its statutory activity.

(4) Collective administration organizations may not be empowered to effect the exploitation of works and neighboring rights for which they have received a collective administration mandate.

SECTION 3 FUNCTIONS OF COLLECTIVE ADMINISTRATION ORGANIZATIONS

Art. 130.—(1) Collective administration organizations shall be under the following obligations:

(a) to grant to users, by contract and in exchange for remuneration, non-exclusive authority to use the works or performances of the owners of the rights, in the form of non-exclusive licenses;

(b) to compile tables for their field of activity, that include the royalties payable and also the procedures that have to be negotiated with users for the payment of those royalties in the case of works having a manner of exploitation that precludes individual authorization by the owners of the rights;

(c) to conclude, in the name of the owner of rights or on the basis of the mandate entrusted to them by similar foreign organizations, general contracts with the organizers of shows, television and radio broadcasting organizations and cable retransmission entities with a view to the authorization of the performance and distribution of present or future works or performances included in their repertoires;

(d) to represent the interests of their members in relation to the exploitation of their works outside the territory of Romania by the conclusion of bilateral contracts with similar foreign organizations and also by affiliation to non-governmental international organizations in the field concerned;

(e) to collect the sums paid by users and to distribute them among the owners of rights according to the provisions of their statutes;

(f) to inform the owners of copyright or neighboring rights, at their request, on the manner of use of their rights and to send them the annual financial report and audit report;

(g) to give specialized assistance to the owners of rights and represent them in connection with legal proceedings relating to the object of their activity;

(h) to engage in any other activity in accordance with the mandate received from the owners of copyright or neighboring rights within the limits of the object of their activity;

(i) to request the users to communicate any information and submit any documents that are indispensable to determine the amount of the remuneration and fees that they collect.

(2) The compilation of the tables and procedures provided for in paragraph (1)(b) shall be done on the basis of negotiations with representatives of the associations of users’ employers.

Art. 131.—(1) The tables and procedures provided for in Article 130(1)(b) shall be negotiated in a commission composed of:

(a) one representative of each of the principal collective administration organizations operating in a given field;

(b) one representative of each of the principal associations of users’ employers in a given field.

(2) The collective administration organizations and also the associations of users’ employers represented on the commission shall be appointed for each field by the Romanian Copyright Office.

(3) The negotiated tables and procedures shall be submitted for advice to the Romanian Copyright Office, which shall forward them to the Government for approval within 30 days.

(4) Where, as a result of the negotiations, the commission has failed to compile the tables and procedures within 90 days following the date of its constitution, the matter shall be referred to the Romanian Copyright Office for mediation. For the mediation, the Romanian Copyright Office shall convene the negotiating parties, consider their views, and rule on the final form of the tables and procedures, which it shall forward to the Government for approval within 30 days following the date of receipt.

(5) Tables and procedures approved by Government decree shall be mandatory also for users who did not participate in the negotiations.

(6) Any of the parties to the negotiations may apply to the Romanian Copyright Office for new advice on the tables and procedures with a view to the modification thereof, but not before three years have elapsed since they were approved at the current remuneration percentage rate.

(7) Remuneration calculated as a lump sum may be modified periodically by the collective administration organizations in conjunction with the indexation of national income levels. The new remuneration shall come into effect in the month following that in which it was communicated to users.

Art. 132. Collective administration of copyright and neighboring rights can be provided only for works and performances that have already been disclosed to the public.

Art. 133.—(1) Collective administration organizations engaged in negotiations under Article 130(1)(b) on behalf of the members whose rights they administer may not claim from users more than ten per cent in all for copyright or three per cent for neighboring rights, of the gross takings or, failing that, of the expenses arising from the use.

(2) The sums payable by users shall be collected by one collective administration organization for each field, appointed by the Romanian Copyright Office on the criterion of representativeness. The distribution of those sums among the entitled collective administration organizations shall take place according to a protocol negotiated between them.

Art. 134.—(1) The exercise of the collective administration entrusted to the organization under the management contract may not in any way restrict the economic rights of the owners.

(2) Collective administration shall be exercised according to the following rules:

(a) decisions regarding the methods and rules of collection of the remuneration and other sums from users and regarding the distribution thereof among the owners of rights, and also decisions on other important aspects of collective administration, shall be taken by members in accordance with the statutes;

(b) the owners whose rights are managed by a collective administration organization shall periodically be given accurate, complete and detailed information on all activities of the collective administration organization;

(c) in the absence of express authorization from the owners of rights under administration, no remuneration received by a collective administration organization may be used for other purposes such as cultural, or social purposes, or to finance promotional activities other than those serving to cover the actual cost of the administration of the rights in question, with the balance remaining after deduction of that cost being distributed to the said owners;

(d) sums collected by a collective administration organization shall, after deduction of the real cost of the collective administration, be taxed in accordance with the applicable legal provisions. After other deductions authorized by the owners of rights as provided in subparagraph (c) , the sums in question shall be distributed among the owners in proportion to the actual use of their works.

Art. 135.—(1) Collective administration organizations shall be obliged to provide the Romanian Copyright Office with information concerning the exercise of their own duties and powers and to place at its disposal, in the first quarter of each year, the annual report approved by the statutory general assembly and the report of the audit commission on the auditing of their economic and financial administration.

(2) Where a collective administration organization no longer fulfills the conditions specified in Article 124 , or manifestly and repeatedly violates the obligations laid down in Article 130 and in paragraph (1) of this Article, the Romanian Copyright Office may allow the collective administration organization a time limit within which to abide by the law. In the event of failure to comply with those obligations, the Romanian Copyright Office may apply to the court for the dissolution of the collective administration organization concerned.

Art. 136. The existence of collective administration organizations shall not prevent the owners of copyright and neighboring rights from having recourse to specialized agents, who may be either natural persons or legal entities, to represent them in individual negotiations concerning the rights recognized by this law.

Chapter II Romanian Copyright Office

Art. 137.—(1) On the date of the entry into force of this Law the Romanian Agency for Copyright Protection, a specialized body under the authority of the Ministry of Culture, shall change its name to the Romanian Copyright Office, and shall operate as a specialized body under the authority of the Government, with sole competence on the territory of Romania in connection with the currency, the observance and the monitoring of the application of copyright and neighboring rights legislation, its operating and investment costs being wholly financed from the State budget. The Ministry of Finance shall make the appropriate amendments to the State budget.

(2) The Government shall appoint the director general of the Romanian Copyright Office and also 20 arbitrators from among candidates with legal training designated by collective administration organizations, associations of creators, performers and producers, bodies grouping entities whose professional activity relates to the use of works, and also television and radio broadcasting organizations.

(3) The arbitrators shall not be employees of the Romanian Copyright Office, but shall be entitled to remuneration for their participation in mediation concerning the tables and procedures for the collection of the royalties administered by collective administration organizations as provided in Article 130(1)(b) of this Law.

(4)Regulations approved by the Government shall lay down standards regarding the staff structure, organization and operation of the Romanian Copyright Office and also the operation of the arbitration body.

Art. 138. The duties and powers of the Romanian Copyright Office shall be the following:

(a) to organize and administer the repertoire of works and authors received from the collective copyright and neighboring rights administration organizations;

(b) to give advice on the constitution of collective administration organizations as legal entities under the law, and to monitor the application of the legislation by the organizations on whose constitution it has given its advice;

(c) to give advice, as provided in the law, on the compilation and negotiation of tables and procedures by collective administration organizations and associations of users’ employers;

(d) to exercise, at the request and expense of the owners of protected rights, observation and monitoring functions in relation to activities that might give rise to the infringement of copyright and neighboring rights legislation;

(e) to intervene, by mediation, in negotiations between collective administration organizations and users as provided in Article 131(4) ;

(f) to draw up reports on infringement of the law, as provided in the Code of Criminal Procedure, and to inform the competent bodies in the event of offenses for which the criminal proceedings are initiated ex officio;

(g) to devise teaching programs and practical and theoretical training courses in the field of copyright and neighboring rights;

(h) to maintain relations with similar specialized bodies and with international organizations operating in the field concerned of which the State of Romania is a member.

Chapter III Procedures and Sanctions

Art. 139.—(1) Violation of rights recognized and guaranteed by this Law shall make the offender guilty of a civil or criminal offense or of a misdemeanor, as the case may be, according to the law. The procedural provisions shall be those specified in this Law, completed with those of ordinary legislation.

(2) The owners of rights that are violated may apply to the courts or other competent bodies, as the case may be, for recognition of their rights and of the violation thereof, and may seek redress for the prejudice in accordance with legal provisions.

(3) Where rights recognized and protected by this Law have been violated, the owners thereof may apply to the court or any other competent bodies, in accordance with the law, for the immediate ordering of measures to prevent the occurrence of imminent damage or to secure redress therefor, as the case may be.

(4) The owners of rights that have been violated may likewise apply to the court for the ordering of any of the following measures:

(a) the surrender, in order to cover the prejudice suffered, of the proceeds from the unlawful act or, if the prejudice cannot be redressed in that way, of the goods resulting from the unlawful act, with a view to their being turned to account up to the full amount of the prejudice caused;

(b) the destruction of the equipment and means belonging to the offender that were solely or mainly intended for the perpetration of the unlawful act;

(c) the removal from commercial channels by confiscation and destruction, of the unlawfully made copies;

(d) the publication in the press of the court’s decision at the expense of the offender.

(5) The provisions of paragraph (4)(c) shall not apply to architectural constructions unless destruction of the building is dictated by the circumstances of the case.

Art. 140. It shall be an offense punishable with imprisonment for one month to two years, or a fine of 200,000 to 3 million Lei, except where it constitutes a more serious offense, for a person to perform any of the following acts without the authorization or consent, as the case may be, of the owner of the rights recognized by this Law:

(a) to disclose a work to the public;

(b) to perform on stage, recite or execute a work or otherwise present a work directly in public;

(c) to allow the public access to computer databases that contain or constitute protected works;

(d) to translate, publish in a collection, adapt or transform a work to produce a derived work;

(e) to fix on a performer’s performance on a physical medium;

(f) to broadcast or transmit by television or radio a performance, either unfixed or fixed on a physical medium, or to retransmit it by wire or wireless means, by cable, by satellite or by any other similar procedure, or by any other means of communication to the public;

(g) to present the sound recordings of a producer in a public place;

(h) to broadcast or transmit by television or radio the sound recordings of a producer, or to retransmit them by wire or wireless means, by cable, by satellite or by any other similar procedure, or by any other means of communication to the public;

(i) to fix television or radio broadcasts or to retransmit them by wire or wireless means, by cable, by satellite or by any other similar procedure, or by any other means of communication to the public;

(j) to communicate television or radio programs in a place accessible to the public with payment of an admission charge.

Art. 141. It shall be an offense and punishable with imprisonment for three months to five years, or a fine of 500,000 to 10 million Lei, except where the act constitutes a more serious offense, for a person improperly to assume the authorship of a work or to disclose a work to the public under a name other than the one decided upon by the author.

Art. 142. It shall be an offense punishable with imprisonment for three months to three years, or a fine of 700,000 to 7 million Lei, except where the act constitutes a more serious offense, for a person to do the following without the consent of the owner of the rights recognized by this Law:

(a) reproduce a work in its entirety or in part;

(b) distribute a work;

(c) import copies of a work into the territory of Romania for commercial purposes;

(d) exhibit a work of three-dimensional or applied art, a photograph or a work of architecture;

(e) project a cinematographic or other audiovisual work in public;

(f) broadcast a work by any means of wireless propagation of signals, sounds or images, including by satellite;

(g) transmit a work to the public by wire, cable, optic fiber or any other similar procedure;

(h) retransmit a work by any means for the wireless propagation of signals, sounds or images, including by satellite, or retransmit a work by wire, cable, optic fiber, or any other similar procedure;

(i) broadcast or transmit a work transmitted by television or radio in a place accessible to the public;

(j) reproduce the performance a performer;

(k) distribute the performance of a performer;

(n( �/span> reproduce the sound recordings of a producer;

(m) distribute the sound recordings of a producer, including by rental;

(n) import the sound recordings of a producer into Romania for commercial purposes;

(o) reproduce radio or television programs fixed on any kind of physical medium;

(p) distribute radio or television programs fixed on any kind of physical medium, including by rental;

(r) import radio or television programs fixed on any kind of physical medium into Romania for commercial purposes.

Art. 143. It shall be an offense punishable with imprisonment for three months to two years, or a fine of 500,000 to 5 million Lei, except where it constitutes a more serious offense, for a person to do the following:

(a) place at the disposal of the public by sale or any other method of transfer, either for a consideration or free of charge, technical means designed for the unauthorized erasure or neutralization of the technical devices that protect a computer program;

(b) refuse to declare to the competent bodies the origin of copies of a work or of the physical media on which a performance or a television or radio program is recorded, which are protected under this Law and are in the person’s possession with a view to distribution.

Art. 144. Criminal proceedings shall be set in motion, in the case of the offenses provided for in Articles 140 , 141 , and 142(a) , (c) , (j) , (n( �/span> , (n) , and (o) , on a preliminary complaint filed by the injured party within the meaning of this Law.

Art. 145. Acts performed by the Romanian Copyright Office in the exercise of its supervisory powers under Article 138(d) and (f) shall be governed by the provisions of Article 214 of the Code of Criminal Procedure.

TITLE IV APPLICATION OF THE LAW. TRANSITIONAL AND FINAL PROVISIONS

Art. 146. The provisions of this Law shall apply in any of the following situations:

A. to works:

(a) where they have not yet been disclosed to the public, and their authors are Romanian citizens;

(b) where they have not yet been disclosed to the public and their authors are natural persons or legal entities with their domicile or headquarters in Romania;

(c) where they have been disclosed to the public for the first time in Romania, or in another country and simultaneously, or not later than 30 days thereafter, in Romania;

(d) where they are works of architecture built on the territory of Romania;

B. to performances of performers:

(a) where they take place on the territory of Romania;

(b) where they are fixed in sound recordings, protected under this Law;

(c) where they are not fixed in sound recordings but are transmitted in television or radio broadcasts protected under this Law;

C. to sound recordings:

(a) where the producers thereof are natural persons or legal entities with their domicile or headquarters in Romania;

(b) where they were first fixed on a physical medium in Romania;

(c) where they were first disclosed to the public in Romania, or in another country and simultaneously, or not later than 30 days thereafter, in Romania;

D. to radio and television programs:

(a) where they are broadcast by television and radio broadcasting organizations with headquarters in Romania;

(b) where they are transmitted by transmitting organizations with headquarters in Romania.

Art. 147. Foreigner owners of copyright or neighboring rights shall enjoy the protection provided by international conventions, treaties and agreements to which Romania is party, failing which they shall enjoy treatment equal to that accorded to Romanian citizens, on condition that the latter, in turn, are accorded national treatment in the countries concerned.

Art. 148.—(1) The existence and content of a work may be proved by any kind of evidence, including its presence in the repertoire of a collective administration organization.

(2) The authors and other owners of rights or owners of authors’ exclusive rights referred to in this Law shall have the right to enter on the originals or authorized copies of the works a notice of reserved exploitation rights consisting of a circled letter C, accompanied by their name and the place and year of first publication.

(3) Producers of sound recordings, performers and other owners of the exclusive rights of producers or performers referred to in this Law shall have the right to enter on the originals or authorized copies of the sound or audiovisual recordings or on the box or sleeve containing them a notice of reserved rights consisting of a circled letter P, accompanied by their name and the place and date of first publication.

(4) In the absence of proof to the contrary, it shall be presumed that the exclusive rights signaled by the circled letters C and P exist and belong to the persons who have used them.

(5) The provisions of paragraphs (2) , (3) , and (4) shall not determine the existence of the rights recognized and guaranteed by this Law.

(6) The authors of works and the owners of rights may, at the same time as their works are entered in the repertoire of the collective administration organization also have the name under which they write, perform or create registered, for the sole purpose of making it known to the public.

Art. 149.—(1) Legal acts executed under the former legislation shall produce all their effects according to that legislation, with the exception of clauses that provide for the transfer of the exploitation rights in any future works that the author might yet create.

(2) Works created prior to the entry into force of this Law shall also enjoy protection under it, including computer programs, sound recordings, cinematographic or audiovisual works and the programs of television and radio broadcasting organizations, under the conditions specified in paragraph (1) .

(3) The duration of the exploitation rights in works created by authors deceased before the entry into force of this Law and for which the term of protection has expired shall be extended up to the limit of the term provided for in this Law. Such extension shall come into effect only on the entry into force of this Law.

Art. 150.—(1) The equipment, sketches, mock-ups or models, manuscripts, and any other objects that serve directly for the making of a work that gives rise to copyright may not be seized in attachment proceedings.

(2) The sums payable to authors for the use of their works shall benefit from the same protection as wages, and may be attached only on the same conditions. The sums shall be subject to taxation according to the applicable fiscal legislation.

(3) Civil applications and actions arising from relations governed by this Law that are entered by owners of copyright or neighboring rights or by natural persons or legal entities representing them, and also the relevant appeals, shall be exempt from stamp tax.

Art. 151. All litigation relating to copyright and neighboring rights shall be under the jurisdiction of the courts according to this Law and the provisions of ordinary legislation.

Art. 152. Collective administration organizations active on the date of entry into force of this Law shall be compulsorily subject to the provisions of Article 125 within six months following the entry into force of this Law.

Art. 153. The provisions of this Law shall be completed by the provisions of ordinary legislation.

Art. 154.—(1) This Law shall come into force within 90 days following the date of its publication in the Official Gazette of Romania.

(2) Statutory Decree No. 321 of June 21, 1956, on Copyright, as subsequently amended, and any other provisions to the contrary, shall be repealed on the same date.

(3) Until such time as the tables and procedures negotiated under the provisions of Article 131 of this Law have been approved, the tariffs laid down by the statutory instruments in force shall apply.

 Loi sur le droit d'auteur et les droits voisins (n° 8 du 14 mars 1996)

Loi sur le droit d’auteur et les droits voisins (no 8 du 14 mars 1996)*

TABLE DES MATIÈRES**

Articles

Titre premier :Le droit d’auteur Première partie :Dispositions générales

Chapitre premier :Dispositions liminaires ................................................................ 1-2

Chapitre II :Sujet du droit d’auteur........................................................................... 3-6

Chapitre III :Objet du droit d’auteur......................................................................... 7-9

Chapitre IV :Contenu du droit d’auteur................................................................ 10-23

Chapitre V :Durée de la protection par le droit d’auteur ...................................... 24-32

Chapitre VI :Limitations de l’exercice du droit d’auteur ..................................... 33-38

Chapitre VII :Cession des droits patrimoniaux de l’auteur

Section 1 :Dispositions communes................................................................ 39-47

Section 2 :Contrat d’édition........................................................................... 48-57

Section 3 :Contrat de représentation théâtrale ou d’exécution

Musicale ........................................................................................................ 58-62

Section 4 :Contrat de location .............................................................................63

Deuxième partie :Dispositions spéciales

Chapitre VIII :Œuvres cinématographiques et autres œuvres

audiovisuelles ....................................................................................................... 64-71

Chapitre IX :Programmes d’ordinateur ................................................................ 72-81

* Titre roumain : Legea nr. 8 din 14 martie 1996, Lege privind dreptul de autor ¸si drepturile conexe. Entrée en vigueur : 25 juin 1996. Source : Monitorul Oficial al României, partie I, no 60, du 26 mars 1996. Note : traduction fournie par les autorités roumaines.

** Ajoutée par le Bureau international de l’OMPI.

Chapitre X :Œuvres d’art plastique, d’architecture et photographiques............... 82-87

Chapitre XI :Protection du portrait, du destinataire de la correspondance

et du secret de la source d’information................................................................. 88-91

Titre II :Les droits voisins du droit d’auteur

Chapitre premier :Dispositions communes........................................................... 92-94

Chapitre II :Droits des artistes interprètes ou exécutants ................................... 95-102

Chapitre III :Droits des producteurs d’enregistrements sonores ...................... 103-106

Chapitre IV :Dispositions communes aux auteurs, aux artistes interprètes

ou exécutants et aux producteurs d’enregistrements sonores et

audiovisuels ...................................................................................................... 107-112

Chapitre V :Organismes de radiodiffusion et de télévision

Section 1 :Droits des organismes de radiodiffusion et de télévision......... 113-116

Section 2 :Communication publique par satellite...................................... 117-119

Section 3 :Retransmission par câble.......................................................... 120-122

Titre III :La gestion et la protection du droit d’auteur et des droits voisins

Chapitre premier :Gestion des aspects patrimoniaux du droit d’auteur et des droits voisins

Section 1 :Dispositions générales......................................................................123

Section 2 :Organisations de gestion collective du droit d’auteur et des

droits voisins.............................................................................................. 124-129

Section 3 :Fonctions des organisations de gestion collective.................... 130-136

Chapitre II :L’Office roumain pour le droit d’auteur ....................................... 137-138

Chapitre III :Procédures et sanctions................................................................ 139-145

Titre IV :Application de la loi. Dispositions transitoires et finales ......................... 146-154

TITRE PREMIER LE DROIT D’AUTEUR Première partie Dispositions générales

Chapitre premier Dispositions liminaires

Art. 1er. — 1) Le droit d’auteur sur une œuvre littéraire, artistique ou scientifique, ainsi que sur toutes autres œuvres de l’esprit est reconnu et garanti dans les conditions établies par la présente loi. Ce droit est attaché à la personne de l’auteur et comporte des attributs d’ordre moral et patrimonial.

2) Une œuvre de l’esprit est reconnue et protégée, indépendamment de sa divulgation publique, du seul fait de sa réalisation, même inachevée.

Art. 2. La reconnaissance des droits énoncés dans la présente loi est sans préjudice de la protection accordée par d’autres dispositions légales et n’exclut pas une telle protection.

Chapitre II Sujet du droit d’auteur

Art. 3. — 1) La qualité d’auteur appartient à la personne physique qui a créé l’œuvre.

2) Dans les cas expressément prévus par la loi, peuvent bénéficier de la protection des personnes morales et des personnes physiques autres que l’auteur.

3) La qualité de sujet du droit d’auteur peut être transmise dans les conditions prévues par la loi.

Art. 4. — 1) Est présumée auteur, jusqu’à preuve du contraire, la personne sous le nom de laquelle l’œuvre a été divulguée pour la première fois.

2) Quand l’œuvre a été divulguée sous forme anonyme ou sous un pseudonyme qui rend impossible l’identification de l’auteur, le droit d’auteur est exercé par la personne physique ou morale qui divulgue l’œuvre avec le consentement de l’auteur, tant que celui-ci ne dévoile pas son identité.

Art. 5. — 1) Est dite de collaboration l’œuvre créée par plusieurs auteurs en collaboration.

2) Le droit d’auteur sur l’œuvre de collaboration appartient à ses coauteurs dont un peut être l’auteur principal, dans les conditions établies par la présente loi.

3) Sauf convention contraire, les coauteurs ne peuvent exploiter l’œuvre que d’un commun accord. Le refus d’accorder son consentement de la part de l’un des coauteurs doit être dûment fondé.

4) Lorsque la contribution de chaque coauteur est distincte, leur contribution personnelle peut être exploitée séparément, à condition qu’elle ne porte pas préjudice à l’œuvre commune ou aux droits des autres coauteurs.

5) Dans le cas de l’utilisation d’une œuvre créée en collaboration, la rémunération revient aux coauteurs dans les proportions convenues par ceux-ci. A défaut d’accord, la

rémunération sera divisée proportionnellement à la contribution des auteurs ou à parts égales, si ladite contribution ne peut pas être établie.

Art. 6. — 1) Est dite collective l’œuvre dans laquelle les contributions personnelles des coauteurs forment un tout, sans qu’il soit possible d’attribuer à chacun d’eux, vu la nature de l’œuvre, un droit distinct sur l’ensemble de l’œuvre créée.

2) Sauf convention contraire, le droit d’auteur sur une œuvre collective appartient à la personne physique ou morale à l’initiative, sous la responsabilité et sous le nom de laquelle l’œuvre a été créée.

Chapitre III Objet du droit d’auteur

Art. 7. Sont protégées par le droit d’auteur les œuvres de l’esprit originales du domaine littéraire, artistique ou scientifique, quels qu’en soient le mode de création, la forme ou le mode concret d’expression, le mérite et la destination, telles que

a) les écrits littéraires et journalistiques, les conférences, les sermons, les plaidoiries, les allocutions et toutes autres œuvres écrites ou orales, ainsi que les programmes d’ordinateur;

b) les œuvres scientifiques, écrites ou orales, telles que les exposés, les études, les manuels universitaires, les manuels scolaires, les projets et les documentations scientifiques;

c) les compositions musicales avec ou sans paroles; d) les œuvres dramatiques, dramatico-musicales, les œuvres chorégraphiques et

les pantomimes;

e) les œuvres cinématographiques, ainsi que toutes autres œuvres audiovisuelles;

f) les œuvres photographiques, ainsi que toutes autres œuvres réalisées à l’aide de techniques analogues à la photographie;

g) les œuvres d’art plastique, telles que les œuvres de sculpture, de peinture, graphiques, de gravure, de lithographie, d’art monumental, de scénographie, de tapisserie, de céramique, de plastique du verre et du métal, ainsi que les œuvres des arts appliqués aux produits destinés à une utilisation pratique;

h) les œuvres d’architecture, y compris les croquis, les maquettes et les travaux graphiques composant les projets d’architecture;

i) les ouvrages plastiques, les cartes et les dessins du domaine de la topographie, de la géographie et de la science en général.

Art. 8. Sont aussi protégées par le droit d’auteur, sans préjudice des droits des auteurs de l’œuvre originale, les œuvres dérivées, créées à partir d’une ou de plusieurs œuvres préexistantes, à savoir

a) les traductions, les adaptations, les annotations, les ouvrages documentaires, les arrangements musicaux et toute autre transformation d’une œuvre

littéraire, artistique ou scientifique représentant un travail intellectuel de création;

b) les recueils d’œuvres littéraires, artistiques ou scientifiques tels que les encyclopédies et les anthologies, les collections ou les compilations d’éléments ou données, protégés ou non, y compris les bases de données, qui constituent des créations intellectuelles par le choix ou la disposition des matières.

Art. 9. Ne peuvent pas être admis au bénéfice de la protection conférée par le droit d’auteur au titre de la présente loi

a) les idées, théories, concepts, découvertes et inventions faisant partie d’une œuvre, quel qu’en soit le mode d’adoption, de transcription, d’explication ou d’expression;

b) les textes officiels de nature politique, législative, administrative, judiciaire et leurs traductions officielles;

c) les symboles officiels de l’État, des autorités publiques et des organisations, tels que armoiries, sceau, drapeau, emblème, blason, insigne, écusson et médaille;

d) les moyens de paiement; e) les nouvelles et informations de presse; f) les simples faits et données.

Chapitre IV Contenu du droit d’auteur

Art. 10. Le droit moral confère à l’auteur les droits suivants : a) décider si, comment et quand son œuvre sera divulguée; b) exiger la reconnaissance de sa qualité d’auteur de l’œuvre; c) décider sous quel nom l’œuvre sera divulguée; d) exiger le respect de l’intégrité de l’œuvre et s’opposer à toute modification,

ainsi qu’à toute altération de l’œuvre, préjudiciables à son honneur ou à sa réputation;

e) retirer l’œuvre, en dédommageant, le cas échéant, les titulaires des droits d’exploitation, ayant subi un préjudice par suite de l’exercice de ce droit de retrait.

Art. 11. — 1) Le droit moral ne peut faire l’objet d’une renonciation ou d’une aliénation.

2) Après la mort de l’auteur, l’exercice des droits prévus à l’article 10, lettres b) et d), est transmis aux héritiers pour une durée illimitée, conformément au droit civil. En l’absence d’héritiers, l’exercice de ces droits est dévolu à l’Office roumain pour le droit d’auteur.

Art. 12. L’auteur d’une œuvre jouit du droit patrimonial exclusif de décider si, comment et quand sera utilisée ou exploitée son œuvre, y compris le droit d’autoriser l’utilisation de son œuvre par d’autres personnes.

Art. 13. L’utilisation ou l’exploitation d’une œuvre emporte pour l’auteur le droit exclusif d’autoriser

a) la reproduction intégrale ou partielle de son œuvre; b) la diffusion de l’œuvre; c) l’importation en vue de la commercialisation, sur le territoire de la Roumanie,

des copies de l’œuvre, réalisées avec le consentement de l’auteur;

d) la représentation scénique, la récitation ou tout autre mode d’exécution ou de représentation directe de l’œuvre en public;

e) l’exposition publique d’œuvres d’art plastique, des arts appliqués, photographiques et d’architecture;

f) la projection publique d’œuvres cinématographiques et d’autres œuvres audiovisuelles;

g) la radiodiffusion d’une œuvre par tout moyen servant à la diffusion sans fil de signaux, sons ou images, y compris par satellite;

h) la transmission d’une œuvre à destination du public par fil, câble, fibre optique ou par tout autre procédé;

i) la communication publique au moyen d’enregistrements sonores et audiovisuels;

j) la retransmission non modifiée, simultanée et intégrale d’une œuvre par tout moyen visé aux lettres g) et h) par un organisme de radiodiffusion, autre que l’organisme d’origine de l’émission radiodiffusée ou télévisée;

k) la diffusion secondaire; l) la présentation dans un lieu public, par tout moyen, d’une œuvre

radiodiffusée ou télévisée;

m) l’accès du public aux bases de données sur ordinateur, lorsque ces bases de données contiennent ou constituent des œuvres protégées.

Art. 14. — 1) Le terme «reproduction», au sens de la présente loi, s’entend de la réalisation d’une ou plusieurs copies ou d’un ou plusieurs exemplaires d’une œuvre, quelle qu’en soit la forme matérielle, y compris la réalisation de tout enregistrement audiovisuel d’une œuvre, ainsi que son stockage permanent ou temporaire par des moyens électroniques.

2) Le terme «diffusion», au sens de la présente loi, s’entend de la mise en circulation pour le public de l’original ou des copies ou exemplaires d’une œuvre, par vente, louage, prêt ou par tout autre moyen de transmission à titre onéreux ou à titre gratuit.

3) La distribution d’une œuvre à l’intention du public par prêt gratuit, lorsqu’elle se réalise par l’intermédiaire de bibliothèques publiques, n’est pas considérée comme une diffusion.

Art. 15. — 1) L’utilisation ou l’exploitation d’une œuvre selon les modes prévus à l’article 13.d) et e) ainsi que selon tout autre mode similaire constitue une communication publique.

2) Est considérée comme publique toute communication d’une œuvre, faite dans un lieu ouvert au public ou en tout autre lieu où se rassemble un nombre de personnes dépassant le cercle normal des membres d’une famille et des connaissances de celle-ci, que les personnes qui composent ce public puissent ou non recevoir de telles communications dans le même lieu ou en des lieux différents ou bien en même temps ou à des moments différents.

3) La rediffusion des copies ou des exemplaires d’une œuvre n’exige pas l’autorisation du titulaire du droit d’auteur sauf en cas de location et d’importation de celles-ci.

Art. 16. L’auteur d’une œuvre a, à titre exclusif, le droit patrimonial d’autoriser la traduction, la publication en recueils, l’adaptation, ainsi que toute autre transformation de son œuvre conduisant à une œuvre dérivée.

Art. 17. — 1) L’auteur d’une œuvre littéraire ou artistique jouit du droit exclusif d’autoriser la location de l’original et des copies ou des exemplaires de ses œuvres, y compris les œuvres audiovisuelles, les œuvres comprises dans un enregistrement sonore, un programme d’ordinateur ou d’une œuvre utilisable au moyen d’un ordinateur ou de tout autre dispositif technique, même si leur diffusion a déjà été autorisée par l’auteur.

2) Le droit d’autoriser la location de l’œuvre est le droit exclusif de l’auteur de mettre à disposition l’original ou des copies ou des exemplaires de l’œuvre, en vue de leur utilisation, pour une période limitée, moyennant un avantage économique direct ou indirect.

Art. 18. — 1) Le prêt public consiste à mettre à la disposition d’une personne, à titre gratuit, l’original ou une copie ou un exemplaire d’une œuvre en vue de son utilisation, pour une période de temps déterminée, par l’intermédiaire d’un établissement permettant à cette fin l’accès du public. Le prêt public n’exige pas l’autorisation préalable de l’auteur.

2) Le prêt public donne droit au titulaire du droit d’auteur à une rémunération équitable.

3) Les dispositions de l’alinéa 2) ne s’appliquent pas

a) aux originaux ou aux copies ou exemplaires de certaines œuvres écrites se trouvant dans des bibliothèques publiques;

b) aux projets de structures architecturales; c) aux originaux ou aux copies ou exemplaires d’œuvres d’art appliqués à des

produits destinés à une utilisation pratique;

d) aux originaux ou aux copies ou exemplaires d’œuvres, aux fins de leur communication publique ou pour l’utilisation desquels il existe un contrat;

e) aux œuvres de référence destinées à une utilisation immédiate ou à des prêts entre des établissements;

f) aux œuvres créées par l’auteur dans le cadre de son contrat individuel de travail, si celles-ci sont utilisées par son employeur dans le cadre de l’activité ordinaire de ce dernier.

4) Les dispositions de l’alinéa 2) ne s’appliquent pas dans le cas d’un prêt public réalisé à des fins éducatives ou culturelles, par l’intermédiaire d’établissements reconnus par la loi ou organisés à cette fin par les pouvoirs publics.

5) Le prêt public des œuvres incorporées dans des enregistrements sonores ou audiovisuels ne peut se faire, au plus tôt, que six mois après la première diffusion de l’œuvre.

Art. 19. Le droit de communication publique au moyen d’enregistrements sonores ou audiovisuels correspond au droit exclusif de l’auteur d’autoriser la communication au public de lectures, d’interprétations musicales ou scéniques ou de toutes autres formes de fixation de son œuvre dans des enregistrements sonores ou audiovisuels.

Art. 20. Le droit de diffusion secondaire correspond au droit exclusif de l’auteur d’autoriser la communication de son œuvre au public après la première diffusion, par tous les moyens prévus à l’article 13.g), h), i), j) et n( �i>.

Art. 21. — 1) Chaque fois qu’une œuvre d’art plastique est revendue aux enchères publiques, ou par l’intermédiaire d’un agent, ou par un commerçant, l’auteur a droit à 5 % du prix de vente, ainsi que le droit d’être informé du lieu où se trouve son œuvre.

2) Les commissaires-priseurs, les agents et les commerçants intervenant dans la vente communiquent à l’auteur les indications visées à l’alinéa 1) du présent article dans un délai de deux mois suivant la date de la vente. Ceux-ci devront retenir 5 % du prix de vente et remettre à l’auteur la somme correspondante.

3) Les droits prévus dans le présent article constituent le droit de suite et ne peuvent faire l’objet d’une renonciation ou d’une aliénation.

Art. 22. Le propriétaire ou le possesseur d’une œuvre doit permettre à l’auteur d’accéder à l’œuvre et la mettre à sa disposition, aux fins de l’exercice de son droit d’auteur, à condition que, ce faisant, il ne soit pas porté atteinte à un intérêt légitime du propriétaire ou du possesseur. Le propriétaire ou le possesseur peut prétendre de la part de l’auteur à une garantie suffisante pour que l’œuvre soit en sécurité et soit assurée pour une somme qui représente la valeur sur le marché de l’original, ainsi qu’à une rémunération appropriée.

Art. 23. — 1) Le propriétaire de l’original d’une œuvre n’a pas le droit de la détruire avant de l’offrir à l’auteur au prix coûtant du matériel.

2) Si l’original ne peut pas être restitué, le propriétaire permettra à l’auteur de faire une copie de l’œuvre d’une manière appropriée.

3) Dans le cas d’une structure architecturale, l’auteur a seulement le droit de prendre des photographies de l’œuvre et de demander que la reproduction des projets lui soit envoyée.

Chapitre V Durée de la protection par le droit d’auteur

Art. 24. — 1) Le droit d’auteur sur une œuvre littéraire, artistique ou scientifique naît au moment de la création de l’œuvre, quel qu’en soit le mode ou la forme concrète d’expression.

2) Si l’œuvre est créée sur une certaine période et est divisée en parties, épisodes, volumes, ou toutes autres formes supposant une suite, la durée de la protection est calculée, compte tenu de l’alinéa 1), pour chacun de ces éléments.

Art. 25. — 1) Les droits patrimoniaux prévus aux articles 13, 16, 17, 18 et 21 durent toute la vie de l’auteur et sont transmis après sa mort, par voie de succession, conformément au droit civil, pour une période de 70 ans, quelle que soit la date à laquelle l’œuvre a été divulguée légalement. Si l’auteur n’a pas d’héritiers, l’exercice de ces droits est dévolu à l’organisation de gestion collective mandatée par l’auteur de son vivant ou, à défaut de mandat, à l’organisation de gestion collective ayant le plus grand nombre de membres dans le domaine de création correspondant.

2) La personne qui, après la cessation de la protection par le droit d’auteur, divulgue légalement pour la première fois une œuvre qui n’a pas été publiée auparavant, jouit d’une protection équivalente à celle des droits patrimoniaux de l’auteur.

La durée de la protection de ces droits est de 25 ans à compter du moment où l’œuvre a été divulguée légalement pour la première fois.

Art. 26. — 1) La durée des droits patrimoniaux sur les œuvres divulguées sous un pseudonyme ou sans mention du nom de l’auteur est de 70 ans à compter de la date à laquelle celles-ci ont été divulguées.

2) Si l’identité de l’auteur est divulguée avant l’expiration du délai prévu à l’alinéa 1), les dispositions de l’article 25.1), sont applicables.

Art. 27. — 1) La durée des droits patrimoniaux sur les œuvres réalisées en collaboration est de 70 ans à compter de la mort du dernier coauteur.

2) Dans le cas où les contributions des coauteurs sont distinctes, la durée des droits patrimoniaux pour chacune d’elles est de 70 ans à compter de la mort de chaque coauteur.

Art. 28. La durée des droits patrimoniaux sur les œuvres collectives est de 70 ans à compter de la date à laquelle les œuvres ont été divulguées. Au cas où la divulgation n’intervient pas dans un délai de 70 ans à compter de la création des œuvres, la durée des droits patrimoniaux expire 70 ans après la création des œuvres.

Art. 29. La durée des droits patrimoniaux sur les œuvres d’arts appliqués est de 25 ans à compter de la date de leur création.

Art. 30. Les droits patrimoniaux sur les programmes d’ordinateur durent toute la vie de l’auteur et, après sa mort, sont transmis par voie de succession, conformément au droit civil, pour une période de 50 ans.

Art. 31. Les modifications, les adjonctions, les coupures ou les adaptations non essentielles faites à des fins de sélection ou d’arrangement, ainsi que la correction du contenu d’une œuvre ou d’une collection, nécessaires à la continuation de la collection selon la manière envisagée par l’auteur de l’œuvre, ne prorogeront pas le délai de protection de cette œuvre ou de cette collection.

Art. 32. Les délais fixés dans le présent chapitre courent à partir du ler janvier de l’année qui suit le décès de l’auteur ou la divulgation de l’œuvre, selon le cas.

Chapitre VI Limitations de l’exercice du droit d’auteur

Art. 33. — 1) Sont permises, sans le consentement de l’auteur et sans le paiement d’une rémunération, les utilisations suivantes d’une œuvre divulguées antérieurement, sous réserve qu’elles soient conformes aux bons usages, ne contreviennent pas à l’exploitation normale de l’œuvre et ne portent pas préjudice à l’auteur ou aux titulaires des droits d’exploitation :

a) la reproduction d’une œuvre dans le cadre de procédures judiciaires ou administratives, dans la mesure où leur but justifie la reproduction;

b) l’utilisation de courtes citations d’une œuvre, aux fins d’une analyse, d’un commentaire ou d’une critique ou à titre d’illustration, dans la mesure où leur utilisation justifie l’étendue de la citation;

c) l’utilisation d’articles isolés ou de courts extraits d’œuvres dans des publications, dans des émissions de radio ou de télévision ou dans des enregistrements sonores ou audiovisuels, destinés exclusivement à l’enseignement, ainsi que la reproduction pour l’enseignement, dans le cadre d’établissements publics d’enseignement ou de protection sociale, d’articles isolés ou de courts extraits d’œuvres, dans la mesure justifiée par le but poursuivi;

d) la reproduction de courts extraits d’œuvres, destinée à l’information et à la recherche dans le cadre de bibliothèques, de musées, de cinémathèques, de phonothèques, d’archives d’établissements publics culturels ou scientifiques à but non lucratif; la reproduction intégrale de l’exemplaire d’une œuvre est permise, en vue de son remplacement, si l’exemplaire unique de la collection permanente de la bibliothèque ou des archives en question a été détruit, gravement détérioré ou perdu;

e) la reproduction, la diffusion ou la communication au public, à des fins d’information sur des problèmes d’actualité, de courts extraits d’articles de presse et de reportages radiophoniques ou télévisés;

f) la reproduction, la diffusion ou la communication au public de courts fragments de conférences, allocutions, plaidoiries et d’autres œuvres similaires, qui ont été exposées oralement en public, à condition que ces utilisations aient pour unique but d’informer sur des problèmes d’actualité;

g) la reproduction, la diffusion ou la communication au public d’œuvres dans le cadre d’informations relatives aux événements d’actualité, seulement dans la mesure justifiée par le but de l’information;

h) la reproduction, à l’exclusion de tout moyen venant en contact direct avec l’œuvre, la diffusion, ou la communication au public de l’image d’une œuvre d’architecture, d’art plastique, photographique ou des arts appliqués située en permanence dans un lieu public, sauf si l’image de l’œuvre est le sujet principal d’une telle reproduction, diffusion ou communication et si elle est utilisée à des fins commerciales;

i) la représentation et l’exécution d’une œuvre dans le cadre des activités des établissements d’enseignement, exclusivement à des fins spécifiques et à condition que la représentation ou l’exécution et l’accès du public soient gratuits.

2) Dans les cas prévus aux lettres b), c), e), f) et h), il est obligatoire de mentionner la source et le nom de l’auteur, si ce dernier figure sur l’œuvre utilisée, et, dans le cas des œuvres d’art plastique ou d’architecture, le lieu où se trouve l’original doit aussi être indiqué.

Art. 34. — 1) Ne constitue pas une atteinte du droit d’auteur, au sens de la présente loi, la reproduction d’une œuvre sans le consentement de l’auteur, pour usage privé ou dans le cadre d’un cercle normal de famille, à condition que l’œuvre ait été divulguée antérieurement et que la reproduction ne contrevienne pas à l’exploitation normale de l’œuvre et ne porte pas préjudice à l’auteur ou au titulaire des droits d’exploitation.

2) Il est payé une rémunération fixée conformément aux dispositions de la présente loi pour les supports matériels sur lesquels peuvent être réalisés des enregistrements sonores ou audiovisuels ainsi que pour les dispositifs permettant leur reproduction, dans la situation prévue à l’alinéa 1).

Art. 35. La modification d’une œuvre, sans le consentement de l’auteur et sans paiement d’une rémunération, est permise dans les cas suivants :

a) s’il s’agit d’une modification faite dans un cadre privé qui n’est pas destinée au public ni mise à la disposition de ce dernier;

b) si le résultat de la modification est une parodie ou une caricature, à condition que le résultat ne prête pas à confusion quant à l’œuvre originale et à son auteur;

c) si la modification est nécessitée par le but de l’utilisation permise par l’auteur.

Art. 36. — 1) Les œuvres présentées dans des expositions ouvertes au public, des ventes aux enchères, des foires ou des collections peuvent être reproduites dans des catalogues publiés et distribués à cet effet par les organisateurs de ces activités.

2) Dans les cas mentionnés à l’alinéa 1), la source et la paternité de l’œuvre doivent être obligatoirement indiquées si elles sont mentionnées sur l’œuvre utilisée.

Art. 37. Pour tester le fonctionnement des produits au moment de la fabrication ou de la mise en vente, les sociétés commerciales qui produisent ou qui vendent des enregistrements sonores ou audiovisuels du matériel pour leur reproduction ou leur communication au public, ainsi que du matériel pour la réception d’émissions de radio et de télévision, peuvent reproduire et présenter des extraits d’œuvres, à condition que ces opérations soient réduites à l’échelle nécessaire au test.

Art. 38. — 1) L’autorisation accordée pour la radiodiffusion d’une œuvre par des moyens sans fil inclut également l’autorisation de transmettre l’œuvre en question par fil, par câble ou par tout autre procédé similaire, sans paiement d’une rémunération distincte, à condition que la transmission soit réalisée sans modification, simultanément et intégralement par l’organisme de radiodiffusion d’origine, et à condition qu’elle ne dépasse pas la zone géographique pour laquelle a été accordé le droit de radiodiffusion.

2) Les dispositions de l’alinéa 1) du présent article ne s’appliquent pas dans le cas de la radiodiffusion numérique d’une œuvre, quel que soit le moyen utilisé.

3) La cession du droit de communication au public d’une œuvre par la radio ou par la télévision donne à l’organisme de radiodiffusion le droit d’enregistrer l’œuvre pour les besoins de ses propres émissions sans fil, en vue de procéder, une seule fois, à la communication autorisée de l’œuvre au public. Pour que l’œuvre ainsi enregistrée puisse faire l’objet d’une nouvelle radiodiffusion, une nouvelle autorisation est nécessaire. Si dans un délai de six mois à compter de la première radiodiffusion cette autorisation n’est pas demandée, l’enregistrement doit être détruit.

Chapitre VII Cession des droits patrimoniaux de l’auteur

Section 1 Dispositions communes

Art. 39. — 1) L’auteur ou le titulaire du droit d’auteur peut céder par contrat à d’autres personnes seulement ses droits patrimoniaux.

2) La cession des droits patrimoniaux de l’auteur peut être limitée à certains droits, à un territoire déterminé et à une certaine durée.

3) Les droits patrimoniaux de l’auteur ou du titulaire du droit d’auteur peuvent être transmis par cession exclusive ou non exclusive.

4) En cas de cession exclusive, le titulaire du droit d’auteur ne peut pas non plus utiliser l’œuvre de la façon, sur le territoire et pendant la période convenus avec le cessionnaire, ni transmettre le droit en question à une autre personne. Le caractère exclusif de la cession doit être expressément indiqué dans le contrat.

5) En cas de cession non exclusive, le titulaire du droit d’auteur peut utiliser lui- même l’œuvre et peut transmettre le droit non exclusif à d’autres personnes.

6) Le cessionnaire non exclusif ne peut céder son droit à une autre personne qu’avec le consentement exprès du cédant.

7) La cession de l’un des droits patrimoniaux du titulaire du droit d’auteur est sans effet sur ses autres droits, sauf convention contraire.

8) Le consentement mentionné à l’alinéa 6) n’est pas nécessaire en cas de modification, conformément à la loi, de la personne morale cessionnaire du droit.

Art. 40. En cas de cession du droit de reproduction d’une œuvre, il est présumé que le droit de diffusion des exemplaires ou copies de l’œuvre a été également cédé, exception faite du droit d’importation, sauf stipulation contraire dans le contrat.

Art. 41. — 1) Le contrat de cession des droits patrimoniaux doit indiquer les droits patrimoniaux transmis, les modes d’exploitation, la durée et la portée de la cession, ainsi que la rémunération à verser au titulaire du droit d’auteur. En absence de l’une ou l’autre de ces dispositions, la partie intéressée a le droit de demander l’annulation du contrat.

2) La cession des droits patrimoniaux sur la totalité des œuvres futures de l’auteur, qu’elles soient ou non désignées, est frappée de nullité absolue.

Art. 42. La constatation par écrit du contrat de cession des droits patrimoniaux est requise aux fins de la preuve de son existence et de son contenu, sauf dans le cas des contrats ayant pour objet des œuvres utilisées dans la presse.

Art. 43. — 1) La rémunération due au titre d’un contrat de cession des droits patrimoniaux est fixée d’un commun accord entre les parties. Le montant de la rémunération est proportionnel aux recettes provenant de l’exploitation de l’œuvre, ou consiste en une somme forfaitaire ou est évalué d’une autre façon.

2) Lorsque la rémunération n’a pas été fixée par contrat, l’auteur peut demander aux juridictions compétentes, conformément à la loi, de fixer la rémunération. La rémunération sera fixée compte tenu des sommes payées habituellement pour la même catégorie d’œuvres, compte tenu de la destination et de la durée de l’exploitation, ainsi que d’autres circonstances particulières au cas d’espèce.

3) S’il existe une disproportion évidente entre la rémunération de l’auteur de l’œuvre et les bénéfices réalisés par la personne à laquelle les droits patrimoniaux ont été cédés, l’auteur peut demander aux juridictions compétentes de réviser le contrat ou de majorer la rémunération de façon appropriée.

4) L’auteur ne peut pas renoncer par avance à l’exercice du droit prévu à l’alinéa 3).

Art. 44. — 1) Sauf clause contractuelle contraire, pour les œuvres créées dans le cadre d’un contrat individuel de travail, les droits patrimoniaux appartiennent à l’auteur de l’œuvre créée. Si le contrat contient une clause dans ce sens, elle doit préciser la durée pour laquelle les droits patrimoniaux de l’auteur sont cédés. Sinon, cette durée est de trois ans à compter de la date à laquelle l’œuvre a été remise.

2) À l’expiration de la durée prévue à l’alinéa 1), les droits patrimoniaux reviennent à l’auteur.

3) L’auteur d’une œuvre créée dans le cadre d’un contrat individuel de travail conserve le droit exclusif d’utiliser l’œuvre, comme partie de l’ensemble de sa création.

Art. 45. — 1) Sauf convention contraire, le titulaire du droit d’auteur sur une œuvre parue dans une publication périodique conserve son droit de l’utiliser sous une forme

quelconque, sous réserve de ne pas porter préjudice à la publication dans laquelle l’œuvre en question a paru.

2) Sauf convention contraire, le titulaire du droit d’auteur peut disposer librement de l’œuvre, si celle-ci n’a pas été publiée dans un délai d’un mois à compter de son acceptation, s’il s’agit d’un quotidien, ou dans un délai de six mois, s’il s’agit d’autres publications.

Art. 46. — 1) Le contrat de commande d’une œuvre future doit indiquer le délai de remise de l’œuvre par l’auteur ainsi que le délai d’acceptation de l’œuvre par les utilisateurs.

2) La personne qui commande l’œuvre a le droit de dénoncer le contrat, si l’œuvre ne remplit pas les conditions fixées. En cas de dénonciation du contrat, les sommes encaissées par l’auteur restent acquises. Si des travaux préparatoires ont été exécutés en vue de la création d’une œuvre faisant l’objet d’un contrat de commande, l’auteur a le droit au remboursement des dépenses effectuées.

Art. 47. — 1) L’auteur peut demander la résiliation du contrat de cession du droit patrimonial si le cessionnaire n’exploite pas ce droit ou l’exploite insuffisamment et si les intérêts légitimes de l’auteur sont, de ce fait, considérablement affectés.

2) L’auteur ne peut pas demander la résiliation du contrat de cession, si l’exploitation ou l’exploitation insuffisante lui sont imputables, sont imputables à un tiers, à un cas fortuit ou de force majeure.

3) La résiliation du contrat de cession, mentionnée à l’alinéa 1), ne peut pas être demandée avant l’expiration d’une période de deux ans à compter de la date de cession du droit patrimonial sur une œuvre. Dans le cas d’œuvres cédées pour des publications quotidiennes, cette période est de trois mois, et, dans le cas de publications périodiques, d’un an.

4) Le propriétaire de l’original d’une œuvre d’art plastique ou photographique a le droit de l’exposer publiquement, même si celle-ci n’a pas été divulguée au public, sauf si l’auteur a exclu expressément ce droit dans l’acte d’aliénation de l’original.

5) L’auteur ne peut pas renoncer par avance à l’exercice de son droit de demander la résiliation du contrat de cession mentionné à l’alinéa 1).

6) L’acquisition de la propriété du support matériel de l’œuvre ne confère pas en soi le droit d’exploiter l’œuvre.

Section 2 Contrat d’édition

Art. 48. — 1) Le contrat d’édition est l’instrument par lequel le titulaire du droit d’auteur cède à l’éditeur, moyennant rémunération, le droit de reproduire et de diffuser l’œuvre.

2) Ne constitue pas un contrat d’édition la convention par laquelle le titulaire du droit d’auteur autorise un éditeur à reproduire et, éventuellement, à diffuser l’œuvre, à ses frais.

3) Dans la situation prévue à l’alinéa 2), les dispositions du droit commun relatives aux contrats d’entreprises sont applicables.

Art. 49. Le titulaire du droit d’auteur peut aussi céder à l’éditeur le droit d’autoriser la traduction et l’adaptation de l’œuvre.

Art. 50. La cession à l’éditeur du droit d’autoriser d’autres personnes à adapter l’œuvre ou à l’utiliser d’une quelconque autre façon doit faire l’objet d’un contrat distinct.

Art. 51. — 1) Le contrat d’édition doit comprendre des clauses indiquant a) la durée de la cession; b) la nature exclusive ou non exclusive et la portée territoriale de la cession; c) le nombre maximal et minimal d’exemplaires; d) la rémunération de l’auteur, fixée dans les conditions prévues par la présente

loi;

e) le nombre d’exemplaires réservés gratuitement à l’auteur; f) le délai pour la parution et la diffusion des exemplaires de chaque édition ou,

selon le cas, de chaque tirage;

g) le délai pour la remise de l’original de l’œuvre par l’auteur; h) la procédure de vérification du nombre des exemplaires fabriqués par

l’éditeur.

2) L’absence de toute clause prévue aux lettres a), b) et d) donne à la partie intéressée le droit de demander la résiliation du contrat.

Art. 52. — 1) L’éditeur qui aura acquis le droit de publier l’œuvre sous la forme d’un volume bénéficie, à prix égal, par rapport à d’autres personnes intéressées similaires, d’un droit de préférence en ce qui concerne la publication de l’œuvre sous forme électronique. L’éditeur doit communiquer son offre par écrit, 30 jours au plus tard après réception de l’offre écrite de l’auteur.

2) Le droit mentionné à l’alinéa 1) est valable trois ans à compter de la date de publication de l’œuvre.

Art. 53. L’éditeur est tenu de permettre à l’auteur d’apporter des améliorations ou d’autres modifications à l’œuvre en cas de réédition, à condition que ces améliorations ou modifications n’entraînent pas une augmentation majeure du coût de l’édition et n’altèrent pas le caractère de l’œuvre, sauf stipulation contraire du contrat.

Art. 54. L’éditeur ne pourra céder le contrat d’édition qu’avec le consentement de l’auteur.

Art. 55. L’éditeur est tenu de restituer à l’auteur l’original de l’œuvre, les originaux des œuvres d’art, les illustrations et tout autre document reçu en vue de la publication, sauf convention contraire.

Art. 56. — 1) Sauf convention contraire, le contrat d’édition cesse à l’expiration de la durée fixée ou à l’épuisement de la dernière édition convenue.

2) Est réputé épuisé l’édition ou le tirage dont le nombre d’exemplaires non vendus représente moins de 5 % du nombre total d’exemplaires ou, en tout état de cause, est inférieur à 100.

3) Si l’éditeur ne publie pas l’œuvre dans le délai convenu, l’auteur peut, conformément au droit commun, demander la résiliation du contrat et exiger des dommages-intérêts pour inexécution. L’auteur conserve alors la rémunération reçue ou peut demander la rémunération intégrale prévue au contrat, selon le cas.

4) Si le contrat ne prévoit pas de délai de publication de l’œuvre, l’éditeur est tenu de la publier dans un délai maximal d’un an à compter de son acceptation.

5) Lorsque l’éditeur a l’intention de détruire les exemplaires de l’œuvre restant en stock deux ans après la date de publication, et si le contrat ne prévoit pas d’autre délai, l’éditeur est tenu de les offrir d’abord à l’auteur, au prix qu’il aurait obtenu en les vendant en vue de leur destruction.

Art. 57. — 1) Si l’œuvre est détruite pour raison de force majeure, l’auteur a le droit de recevoir une rémunération qui ne lui sera payée que si l’œuvre a été publiée.

2) Si une édition préparée est totalement détruite pour raison de force majeure avant d’être diffusée, l’éditeur a le droit de préparer une nouvelle édition et l’auteur n’a droit à une rémunération que pour une seule de ces éditions.

3) Si une édition préparée est détruite partiellement pour raison de force majeure avant d’être diffusée, l’éditeur n’a pas le droit de reproduire, sans rémunérer l’auteur, plus d’exemplaires que le nombre d’exemplaires détruits.

Section 3 Contrat de représentation théâtrale ou d’exécution musicale

Art. 58. Par le contrat de représentation théâtrale ou d’exécution musicale, le titulaire du droit d’auteur cède à une personne physique ou morale le droit de représenter ou d’exécuter en public une œuvre actuelle ou future, littéraire, dramatique, musicale, dramatico-musicale, chorégraphique ou une pantomime, moyennant une rémunération, et le cessionnaire s’engage à la représenter ou à l’exécuter dans les conditions convenues.

Art. 59. — 1) Le contrat de représentation théâtrale ou d’exécution musicale doit être conclu par écrit, pour une durée déterminée ou pour un nombre déterminé de communications au public.

2) Le contrat doit stipuler le délai dans lequel doit avoir lieu la première ou la seule communication de l’œuvre, selon le cas, le caractère exclusif ou non exclusif de la cession, le territoire visé, ainsi que la rémunération de l’auteur.

3) Lorsque les représentations sont interrompues pendant deux années consécutives, sauf si un autre délai est stipulé dans le contrat, l’auteur a le droit de demander la résiliation du contrat et des dommages-intérêts pour inexécution, conformément au droit commun.

4) Le bénéficiaire d’un contrat de représentation théâtrale ou d’exécution musicale ne peut pas le céder à un tiers organisateur de spectacles, sans le consentement écrit de l’auteur ou de son représentant, sauf cession simultanée, en tout ou en partie, de cette activité.

Art. 60. — 1) Le cessionnaire est tenu de permettre à l’auteur de contrôler la représentation ou l’exécution de l’œuvre et d’apporter un soutien approprié pour que les conditions techniques nécessaires à l’interprétation de l’œuvre soient réunies. Le cessionnaire doit également envoyer à l’auteur le programme, les affiches et autres documents imprimés, les critiques publiées sur la représentation ou l’exécution, sauf stipulation contraire dans le contrat.

2) Le cessionnaire est tenu d’assurer la représentation ou l’exécution publique de l’œuvre dans des conditions techniques appropriées et de veiller au respect des droits de l’auteur.

Art. 61. — 1) Le cessionnaire est tenu de communiquer périodiquement au titulaire du droit d’auteur le nombre des représentations ou exécutions musicales ainsi qu’un état des recettes. A cette fin, le contrat de représentation théâtrale ou d’exécution musicale doit également prévoir les délais de communication, lesquels ne peuvent être supérieurs à un an.

2) Le cessionnaire doit payer à l’auteur, aux conditions prévues dans le contrat, les sommes dont le montant a été convenu.

Art. 62. Si le cessionnaire ne représente ou n’exécute pas l’œuvre dans les délais fixés, l’auteur peut demander, conformément au droit commun, la résiliation du contrat et exiger des dommages-intérêts pour inexécution. Dans ce cas, l’auteur conserve la rémunération reçue ou peut demander le paiement de la rémunération totale prévue dans le contrat.

Section 4 Contrat de location

Art. 63. — 1) Par le contrat de location d’une œuvre, l’auteur s’engage à permettre l’utilisation, pendant une période déterminée, d’au moins un exemplaire de son œuvre, qu’il s’agisse de l’original ou d’une copie, en ce qui concerne notamment les programmes d’ordinateur ou les œuvres fixées dans des enregistrements sonores ou audiovisuels. Le cessionnaire du droit de location s’engage à payer une rémunération à l’auteur pour la période pendant laquelle il utilise l’exemplaire de l’œuvre.

2) L’auteur conserve le droit d’auteur sur l’œuvre louée, à l’exception du droit de diffusion, sauf convention contraire.

3) Le contrat de location d’une œuvre est régi par les dispositions de droit commun relatives au contrat de location.

Deuxième partie Dispositions spéciales

Chapitre VIII Œuvres cinématographiques et autres œuvres audiovisuelles

Art. 64. Une œuvre audiovisuelle est une œuvre cinématographique ou une œuvre exprimée par un procédé similaire à la cinématographie, qui utilise des images animées, sonorisées ou non.

Art. 65. — 1) Le metteur en scène ou le réalisateur de l’œuvre audiovisuelle est la personne physique qui assure la direction de la création et de la réalisation de l’œuvre audiovisuelle, en qualité d’auteur principal.

2) Le producteur d’une œuvre audiovisuelle est la personne physique ou morale qui assume la responsabilité de la production de l’œuvre et organise, en cette qualité, la réalisation de l’œuvre et fournit les moyens nécessaires techniques et financiers.

Art. 66. A la qualité d’auteur d’une œuvre audiovisuelle, dans les conditions prévues à l’article 5 de la présente loi, le metteur en scène ou le réalisateur, l’auteur de l’adaptation, l’auteur du scénario, l’auteur du dialogue, l’auteur de la musique spécialement créée pour l’œuvre audiovisuelle et l’auteur des dessins d’œuvres d’animation ou de séquences d’animation, quand celles-ci représentent une partie importante de l’œuvre. Dans le contrat conclu entre le producteur et le metteur en scène ou le réalisateur de l’œuvre les parties peuvent convenir d’inclure également, parmi les auteurs de l’œuvre audiovisuelle, d’autres créateurs ayant contribué pour une part importante à la création de ladite œuvre.

Art. 67. — 1) Lorsque l’un des auteurs mentionnés à l’article précédent refuse d’achever sa contribution à l’œuvre audiovisuelle ou se trouve dans l’impossibilité de le faire, il ne pourra s’opposer à son utilisation en vue de l’achèvement de l’œuvre audiovisuelle. Cet auteur aura le droit de recevoir une rémunération correspondant à sa contribution.

2) L’œuvre audiovisuelle est réputée achevée lorsque la version définitive a été arrêtée d’un commun accord entre l’auteur principal et le producteur.

3) Est interdite la destruction du support original de la version définitive de l’œuvre audiovisuelle, en tant que matrice de cette version.

4) Les auteurs de l’œuvre audiovisuelle, à l’exception de l’auteur principal, ne peuvent pas s’opposer à sa divulgation ni à l’exploitation d’une façon quelconque de sa version définitive.

Art. 68. — 1) Le droit d’adaptation audiovisuelle est le droit exclusif conféré au titulaire du droit d’auteur sur une œuvre préexistante de transformer cette œuvre ou de l’inclure dans une œuvre audiovisuelle.

2) La cession du droit prévu à l’alinéa 1) ne peut se réaliser que sur la base d’un contrat écrit entre le titulaire du droit d’auteur et le producteur de l’œuvre audiovisuelle, distinct du contrat d’édition de l’œuvre.

3) Par le contrat d’adaptation, le titulaire du droit d’auteur sur une œuvre préexistante cède à un producteur le droit exclusif de transformer l’œuvre et de l’inclure dans une œuvre audiovisuelle.

4) L’autorisation accordée par le titulaire du droit d’auteur sur l’œuvre préexistante doit prévoir expressément les conditions de production, de diffusion et de projection de l’œuvre audiovisuelle.

Art. 69. Le droit moral sur l’œuvre achevée n’est reconnu qu’aux auteurs au sens de l’article 66 de la présente loi.

Art. 70. — 1) Par un contrat conclu entre les auteurs d’une œuvre audiovisuelle et le producteur, il est présumé, sauf convention contraire, que ceux-ci, à l’exception des auteurs de la musique créée spécialement aux fins de l’œuvre, cèdent au producteur les droits exclusifs d’exploiter l’œuvre dans son ensemble, mentionnés aux articles 13.a), b), c), f), g), h), i), j), k) et l), 16, 17 et 18, ainsi que le droit d’autoriser le doublage et le sous-titrage, moyennant une rémunération équitable.

2) Sauf convention contraire, les auteurs d’une œuvre audiovisuelle et les auteurs d’autres contributions à cette œuvre conservent tous les droits d’exploiter séparément leurs propres contributions, dans les conditions prévues par la présente loi.

Art. 71. — 1) Sauf convention contraire, la rémunération pour chaque mode d’exploitation de l’œuvre audiovisuelle est proportionnelle aux recettes brutes provenant de l’exploitation.

2) Le producteur est tenu de remettre périodiquement aux auteurs un état des recettes perçues selon chaque mode d’exploitation. Les auteurs sont rémunérés soit par l’intermédiaire du producteur, soit directement par les utilisateurs, soit par le biais d’organisations de gestion collective des droits d’auteurs, sur la base des contrats généraux que celles-ci ont conclus avec les utilisateurs.

3) Si le producteur n’achève pas l’œuvre audiovisuelle dans les cinq ans qui suivent la conclusion du contrat ou ne diffuse pas l’œuvre audiovisuelle dans l’année qui suit son achèvement, les coauteurs peuvent demander la résiliation du contrat, sauf convention contraire.

Chapitre IX Programmes d’ordinateur

Art. 72.— 1) Par la présente loi, la protection des programmes d’ordinateur inclut toute expression d’un programme, les programmes d’application et les systèmes d’exploitation en quelque langage que ce soit, en code source ou en code objet, le matériel de conception préparatoire, ainsi que les manuels.

2) Les idées, les procédures, les méthodes d’exploitation, les concepts mathématiques et les principes qui sont à la base de tout élément d’un programme d’ordinateur, y compris ceux qui sont à la base de ses interfaces, ne sont pas protégés.

Art. 73. L’auteur d’un programme d’ordinateur jouit des droits prévus par la présente loi dans la première partie du présent titre et notamment du droit exclusif de réaliser et d’autoriser

a) la reproduction permanente ou temporaire d’un programme, en tout ou partie, par quelque moyen et sous quelque forme que ce soit, y compris le cas où la reproduction est nécessitée par le chargement, l’affichage, la transmission ou le stockage du programme;

b) la traduction, l’adaptation, l’arrangement et toute autre transformation d’un programme, ainsi que la reproduction du résultat de ces opérations, sans préjudice des droits de la personne qui transforme le programme d’ordinateur;

c) toute forme de diffusion, y compris la location de l’original ou de copies d’un programme d’ordinateur.

Art. 74. Sauf convention contraire, les droits patrimoniaux sur les programmes d’ordinateur créés par un ou plusieurs employés dans l’exercice de leurs fonctions ou d’après les instructions de leur employeur, appartiennent à ce dernier.

Art. 75. — 1) Sauf clause contraire d’un contrat d’utilisation d’un programme d’ordinateur, il est présumé que

a) le droit non exclusif d’utilisation du programme d’ordinateur est accordé à l’utilisateur;

b) l’utilisateur ne peut pas céder à une autre personne le droit d’utiliser le programme d’ordinateur.

2) La cession du droit d’utiliser un programme d’ordinateur n’emporte pas la cession du droit d’auteur sur celui-ci.

Art. 76. Sauf convention contraire, ne sont pas soumis à l’autorisation du titulaire du droit d’auteur les actes prévus à l’article 73.a) et b) lorsque ceux-ci sont nécessaires pour permettre à l’acquéreur d’utiliser le programme d’ordinateur d’une manière conforme à sa destination, y compris pour corriger les erreurs.

Art. 77. — 1) L’utilisateur autorisé d’un programme d’ordinateur peut en faire, sans l’autorisation de l’auteur, une copie d’archive ou de sauvegarde dans la mesure où celle- ci est nécessaire pour cette utilisation.

2) L’utilisateur autorisé de la copie d’un programme d’ordinateur peut, sans l’autorisation du titulaire du droit d’auteur, observer, étudier ou tester le fonctionnement de ce programme afin de déterminer les idées et les principes qui sont à la base de n’importe quel élément du programme lorsqu’il effectue toute opération de chargement, d’affichage, de passage, de transmission ou de stockage du programme d’ordinateur qu’il est en droit d’effectuer.

3) Les dispositions de l’article 10.e) de la présente loi ne s’appliquent pas aux programmes d’ordinateur.

Art. 78. L’autorisation du titulaire du droit d’auteur n’est pas requise lorsque la reproduction du code ou la traduction de la forme de ce code est indispensable pour obtenir les informations nécessaires à l’interopérabilité d’un programme d’ordinateur avec d’autres programmes, sous réserve que les conditions suivantes soient réunies :

a) les actes de reproduction et de traduction sont accomplis par la personne ayant le droit d’utiliser une copie du programme ou pour le compte de cette dernière par une personne habilitée à cette fin;

b) les informations nécessaires à l’interopérabilité ne sont pas facilement et rapidement accessibles aux personnes visées à la lettre a) du présent article;

c) les actes visés à la lettre a) du présent article sont limités aux parties du programme nécessaires à cette interopérabilité.

Art. 79. Les informations obtenues en vertu de l’application de l’article 78 ne peuvent pas être

a) utilisées à des fins autres que la réalisation de l’interopérabilité du programme d’ordinateur créé de façon indépendante;

b) communiquées à des tiers sauf si cela s’avère nécessaire à l’interopérabilité du programme d’ordinateur créé de façon indépendante;

c) utilisées pour la mise au point, la production ou la commercialisation d’un programme d’ordinateur dont l’expression est fondamentalement similaire ou pour tout autre acte portant atteinte au droit d’auteur.

Art. 80. Les dispositions des articles 78 et 79 ne s’appliquent pas si leur application cause un préjudice au titulaire du droit d’auteur ou porte atteinte à l’exploitation normale du programme d’ordinateur.

Art. 81. Les dispositions du chapitre VI du présent titre ne sont pas applicables aux programmes d’ordinateur.

Chapitre X Œuvres d’art plastique, d’architecture et photographiques

Art. 82. La personne physique ou morale qui organise des expositions d’art est responsable de l’intégrité des œuvres exposées et prend, à cet effet, toutes les mesures nécessaires afin d’éliminer tous les risques.

Art. 83. — 1) Le contrat de reproduction d’une œuvre d’art doit comprendre des indications permettant l’identification de l’œuvre, telles qu’une brève description, une esquisse, un dessin, une photographie, ainsi que des précisions relatives à la signature de l’auteur.

2) Les reproductions ne peuvent pas être mises en vente sans que le titulaire du droit d’auteur ait approuvé l’exemplaire qui lui a été soumis pour examen.

3) Le nom ou le pseudonyme de l’auteur ou tout autre signe convenu permettant son identification doit figurer sur tous les exemplaires.

4) Les modèles originaux et autres éléments ayant servi à la personne qui a fait les reproductions doivent être rendus à leur détenteur, à quelque titre que ce soit, sauf convention contraire.

5) Les instruments spécialement créés pour la reproduction de l’œuvre doivent être détruits ou rendus inutilisables, si le titulaire du droit d’auteur sur l’œuvre en question n’en fait pas l’acquisition et sauf convention contraire.

Art. 84. — 1) Les études et les projets d’architecture et d’urbanisme exposés à proximité du chantier de l’œuvre d’architecture, ainsi que la construction réalisée à partir de ceux-ci, doivent mentionner, de manière visible, le nom de l’auteur, sauf clause contractuelle contraire.

2) La construction d’une œuvre d’architecture réalisée en totalité on en partie à partir d’un autre projet ne peut être faite qu’avec l’accord du titulaire du droit d’auteur sur le projet en question.

Art. 85. — 1) Sont également considérés comme des œuvres photographiques les phototypes des films cinématographiques.

2) Ne peuvent bénéficier de la protection légale par le droit d’auteur les photographies de lettres, d’actes, de documents de toute sorte, de dessins techniques et d’autres papiers analogues.

Art. 86. — 1) Le droit de l’auteur d’une œuvre photographique d’exploiter sa propre œuvre ne doit pas porter préjudice aux droits de l’auteur de l’œuvre d’art reproduite sur l’œuvre photographique.

2) Les droits patrimoniaux sur une œuvre photographique réalisée en exécution d’un contrat individuel de travail ou sur commande sont présumés appartenir, pour une période de trois ans, à l’employeur ou à la personne ayant passé la commande, sauf stipulation contraire du contrat.

3) L’aliénation du négatif d’une œuvre photographique entraîne la transmission des droits patrimoniaux du titulaire du droit d’auteur sur celle-ci, sauf stipulation contraire du contrat.

Art. 87. — 1) La photographie d’une personne, lorsqu’elle est exécutée sur commande, peut être publiée, reproduite par la personne photographiée ou par ses ayants droit, sans le consentement de l’auteur, sauf convention contraire.

2) Si le nom de l’auteur figure sur la photographie initiale, il doit également apparaître sur les reproductions.

Chapitre XI Protection du portrait, du destinataire de la correspondance et du secret de la source d’information

Art. 88. — 1) Pour pouvoir diffuser une œuvre contenant un portrait, il est nécessaire d’obtenir l’autorisation de la personne représentée dans ce portrait. Son auteur, propriétaire ou possesseur n’a pas le droit de la reproduire ou la communiquer au public sans le consentement de la personne représentée ou de ses successeurs pendant les 20 années qui suivent sa mort.

2) L’autorisation n’est pas nécessaire, sauf convention contraire, si la personne représentée dans le portrait est un modèle professionnel ou a été rémunérée pour avoir posé.

3) L’autorisation n’est pas nécessaire pour la diffusion d’une œuvre contenant le portrait

a) d’une personne largement connue, si le portrait a été exécuté à l’occasion de ses activités publiques;

b) d’une personne dont la représentation ne constitue qu’un détail d’une œuvre représentant une réunion, un paysage ou une manifestation publique.

Art. 89. Pour pouvoir diffuser la correspondance adressée à une personne, il est nécessaire d’obtenir l’autorisation du destinataire et, après sa mort, de ses successeurs, pour une période de 20 ans, sauf si le destinataire a émis un vœu différent.

Art. 90. La personne représentée dans un portrait et la personne destinataire d’une correspondance peuvent exercer le droit prévu à l’article 10.d) de la présente loi en ce qui concerne la diffusion de l’œuvre contenant le portrait ou la correspondance, selon le cas.

Art. 91. — 1) L’éditeur ou le producteur, sur demande de l’auteur, est tenu de respecter la confidentialité des sources d’information utilisées dans les œuvres et de ne pas publier de documents concernant celles-ci.

2) Il est permis de rompre la confidentialité après avoir obtenu le consentement de la personne qui en avait demandé le respect ou sur la base d’une décision judiciaire, définitive et irrévocable.

TITRE II LES DROITS VOISINS DU DROIT D’AUTEUR

Chapitre premier Dispositions communes

Art. 92. — 1) Les droits voisins du droit d’auteur ne portent pas atteinte aux droits des auteurs. Aucune disposition du présent titre ne doit être interprétée de manière à limiter l’exercice du droit d’auteur.

2) Les droits patrimoniaux reconnus dans le présent chapitre peuvent être transmis, en tout ou en partie, conformément au droit commun. Ces droits peuvent faire l’objet d’une cession exclusive ou non exclusive.

Art. 93. Au sens de la présente loi, le terme «fixation» s’entend de l’incorporation de codes, de sons, d’images ou de sons et d’images, ou de leurs représentations numériques, sur tout support matériel, même électronique, permettant de les percevoir, de les reproduire ou de les communiquer d’une manière quelconque.

Art. 94. Sont reconnus et protégés en tant que titulaires de droits voisins du droit d’auteur les artistes interprètes ou exécutants, pour leurs propres interprétations ou exécutions, les producteurs d’enregistrements sonores, pour leurs propres enregistrements, et les organismes de radiodiffusion et de télévision, pour leurs propres émissions.

Chapitre II Droits des artistes interprètes ou exécutants

Art. 95. Au sens de la présente loi, l’expression «artistes interprètes ou exécutants» s’entend des acteurs, chanteurs, musiciens, danseurs et autres personnes qui représentent, chantent, dansent, récitent, déclament, jouent, interprètent, mettent en scène, dirigent ou exécutent de toute autre manière une œuvre littéraire ou artistique, un spectacle de tout genre, y compris folklorique, de variétés, de cirque ou de marionnettes.

Art. 96. L’artiste interprète ou exécutant a, au nom de son droit moral, les prérogatives suivantes :

a) le droit d’exiger la reconnaissance de la paternité de sa propre interprétation ou exécution;

b) le droit d’exiger que son nom ou son pseudonyme soit indiqué ou communiqué à chaque spectacle et à chaque utilisation de son enregistrement;

c) le droit d’exiger le respect de la qualité de sa prestation et de s’opposer à toute déformation, mutilation ou modification substantielle de son interprétation ou exécution ou à toute atteinte à ses droits, qui pourraient porter préjudice à son honneur ou à sa réputation;

d) le droit de s’opposer à toute utilisation de sa prestation si cette utilisation cause de graves préjudices à sa personne.

Art. 97. — 1) Les droits énoncés à l’article 96 ne peuvent pas faire l’objet d’une renonciation ou d’une aliénation.

2) Après la mort de l’artiste interprète ou exécutant, l’exercice des droits énoncés à l’article 96 est transmis, par voie de succession, conformément au code civil, pour une durée illimitée.

Art. 98. L’artiste interprète ou exécutant a le droit patrimonial exclusif d’autoriser a) la fixation de sa prestation; b) la reproduction de la prestation fixée; c) la diffusion de la prestation fixée par la vente, la location, le prêt, ou par tout

autre mode de transmission à titre onéreux ou à titre gratuit;

d) la représentation dans un lieu public ou la communication au public de la prestation fixée ou non fixée sur un support;

e) l’adaptation de la prestation fixée; f) l’émission ou la transmission par radio ou par télévision de sa prestation,

fixée ou non fixée sur un support, la retransmission par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite ou par tout autre procédé analogue.

Art. 99. — 1) Les artistes interprètes ou exécutants participant collectivement à la même prestation, tels les membres d’un groupe musical, d’un chœur, d’un orchestre, d’un corps de ballet ou d’une troupe de théâtre, doivent désigner, parmi eux, un représentant qui donne l’autorisation visée à l’article 98.

2) Le représentant est désigné par écrit, avec l’accord de la majorité des membres du groupe.

3) Les dispositions des alinéas précédents ne s’appliquent pas aux metteurs en scène, aux chefs d’orchestre et aux solistes.

Art. 100. En cas de prestation réalisée par un artiste interprète ou exécutant dans le cadre d’un contrat individuel de travail, le droit patrimonial prévu à l’article 98 peut être transmis à l’employeur, à condition que la transmission du droit soit expressément prévue dans le contrat individuel de travail.

Art. 101. — 1) Sauf convention contraire, l’artiste interprète ou exécutant ayant participé à la réalisation d’une œuvre audiovisuelle ou d’un enregistrement sonore est présumé céder au producteur de ceux-ci le droit exclusif d’exploiter sa prestation par

fixation, reproduction, diffusion et communication au public. En ce qui concerne la communication au public, l’artiste interprète ou exécutant a droit à 50 % des recettes du producteur.

2) Les dispositions des articles 43, 44 et 68.1) s’appliquent également aux artistes interprètes ou exécutants.

Art. 102. La durée des droits patrimoniaux des artistes interprètes ou exécutants est de 50 ans à compter du ler janvier de l’année suivant celle pendant laquelle a eu lieu la première fixation ou, à défaut, la première communication au public.

Chapitre III Droits des producteurs d’enregistrements sonores

Art. 103. — 1) Est considéré comme un enregistrement sonore ou un phonogramme, au sens de la présente loi, toute fixation, exclusivement sonore, des sons provenant d’une interprétation ou exécution d’une œuvre ou d’autres sons ou des représentations numériques de ces sons, quels que soient la méthode et le support utilisés pour cette fixation. N’est pas considérée comme un enregistrement sonore une fixation audiovisuelle, sa partie sonore ou sa représentation numérique.

2) Le producteur d’un enregistrement sonore est la personne physique ou morale qui assume la responsabilité de l’organisation et du financement de la réalisation de la première fixation des sons, qu’elle constitue ou non une œuvre au sens de la présente loi.

Art. 104. En cas de reproduction et de diffusion des enregistrements sonores, le producteur a le droit d’inscrire sur leur support, y compris sur les couvertures, les boîtes et autres supports matériels d’emballage, outre les mentions concernant l’auteur et l’artiste interprète ou exécutant, le titre des œuvres et la date de fabrication, et le nom du producteur.

Art. 105. — 1) Le producteur d’un enregistrement sonore a le droit patrimonial exclusif d’autoriser

a) la reproduction de son enregistrement sonore; b) la diffusion de son enregistrement sonore, par la vente, la location, le prêt ou

par tout autre mode de transmission à titre onéreux ou à titre gratuit;

c) l’émission ou la transmission par radio ou par télévision de son enregistrement sonore, la retransmission par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite ou par tout autre procédé analogue, ainsi que par tout autre moyen de communication au public;

d) la présentation dans un lieu public de son enregistrement sonore; e) l’adaptation de son enregistrement sonore; f) l’importation sur le territoire de la Roumanie de copies de son enregistrement

sonore réalisées légalement.

2) Le producteur d’un enregistrement sonore a également le droit patrimonial exclusif d’empêcher l’importation de copies de son enregistrement sonore réalisées sans son autorisation.

3) Les droits énoncés aux alinéas 1) et 2) se transmettent par cession exclusive ou non exclusive, dans les conditions prévues pour le droit d’auteur aux articles 42 et 43.

4) Les dispositions de l’alinéa 1)f) ne s’appliquent pas lorsque l’importation est réalisée par une personne physique, sans but commercial.

Art. 106. — 1) La durée des droits patrimoniaux des producteurs d’enregistrements sonores est de 50 ans, à compter du ler janvier de l’année suivant celle pendant laquelle la première fixation a été réalisée.

2) Dans le cas où l’enregistrement sonore est porté à la connaissance du public durant cette période, la durée des droits patrimoniaux expire après la fin de la 50e année qui suit la divulgation.

Chapitre IV Dispositions communes aux auteurs, aux artistes interprètes ou exécutants et aux producteurs d’enregistrements sonores

et audiovisuels

Art. 107. — 1) Les auteurs d’œuvres sonores ou audiovisuelles enregistrées sur tout type de supports ont droit, avec les éditeurs et les producteurs des œuvres en question et avec les artistes interprètes ou exécutants dont les prestations sont fixées sur ces supports, à une rémunération au titre de la copie privée réalisée dans les conditions prévues à l’article 34.2) de la présente loi.

2) La rémunération prévue à l’alinéa 1) sera versée par les fabricants ou les importateurs de supports utilisables pour la reproduction des œuvres et par les fabricants ou les importateurs de matériel en permettant la reproduction. La rémunération est versée au moment de la mise en circulation sur le territoire national de ces supports et de ce matériel et représente 5 % du prix de vente des supports et du matériel fabriqués dans le pays, ou encore 5 % de la valeur inscrite dans les documents douaniers pour les supports et le matériel importés.

3) La rémunération prévue à l’alinéa 1) est répartie, par l’intermédiaire des organisations de gestion collective des droits d’auteurs, entre les auteurs, les artistes interprètes ou exécutants, les éditeurs et les producteurs de la façon suivante :

a) dans le cas des œuvres sonores enregistrées sur des supports matériels, 40 % de la rémunération revient, selon une répartition à négocier, aux auteurs et aux éditeurs des œuvres enregistrées, et les 60 % restants reviennent, en parties égales, aux artistes interprètes ou exécutants, d’une part, et aux producteurs d’enregistrements sonores, d’autre part;

b) dans le cas des œuvres audiovisuelles enregistrées sur des supports matériels, la rémunération est divisée en parts égales entre les auteurs, les artistes interprètes ou exécutants et les producteurs.

4) Les sommes dues en vertu de l’alinéa 1) sont perçues par une seule organisation de gestion collective par domaine, désignée par l’Office roumain pour le droit d’auteur. La procédure de répartition de ces sommes entre les bénéficiaires est définie par un protocole négocié entre ceux-ci.

5) Les organisations de gestion collective qui perçoivent les sommes dues en vertu de l’alinéa 1) ont le droit de demander aux fabricants et aux importateurs des renseignements sur l’état des ventes et, respectivement, des importations de supports et de matériel et d’en contrôler l’exactitude.

6) Les auteurs et les artistes interprètes ou exécutants ne peuvent pas renoncer au droit prévu à l’alinéa 1).

Art. 108. La rémunération prévue à l’article 107 n’est pas versée lorsque les supports audio ou vidéo non enregistrés, fabriqués dans le pays ou importés, sont vendus en gros aux producteurs d’enregistrements sonores et audiovisuels ou aux organismes de radiodiffusion et de télévision, pour leurs propres émissions.

Art. 109. — 1) Les auteurs et les éditeurs d’œuvres fixées sur un support graphique ou un support matériel analogue ont droit à une rémunération au titre de la copie privée réalisée dans les conditions prévues à l’article 34 de la présente loi.

2) La rémunération prévue à l’alinéa 1) est versée par les fabricants ou les importateurs de matériel permettant la reproduction d’œuvres fixées sur support graphique ou analogue. La rémunération est versée au moment de la mise en circulation de ce matériel sur le territoire national et représente 5 % du prix de vente du matériel fabriqué dans le pays ou encore 5 % de la valeur inscrite dans les documents douaniers pour le matériel importé.

3) La rémunération prévue à l’alinéa 1) est répartie par l’intermédiaire de l’organisation de gestion collective des droits d’auteurs, à parts égales, entre l’auteur et l’éditeur.

4) Les sommes dues en vertu de l’alinéa 1) sont perçues par une seule organisation de gestion collective par domaine, désignée par l’Office roumain pour le droit d’auteur. La procédure de répartition de ces sommes entre les bénéficiaires est définie par un protocole négocié entre ceux-ci.

Art. 110. Les dispositions des articles 107 et 109 ne s’appliquent pas à l’importation de supports et de matériel destinés à la reproduction, effectuée par une personne, sans but commercial.

Art. 111. La diffusion de copies ou d’exemplaires d’une prestation artistique ou d’un enregistrement sonore, après leur première diffusion, ne nécessite pas l’autorisation du titulaire des droits voisins, sauf pour la location ou l’importation.

Art. 112. Les dispositions des articles 33, 34 et 38 s’appliquent, par analogie, aux artistes interprètes ou exécutants et aux producteurs d’enregistrements sonores.

Chapitre V Organismes de radiodiffusion et de télévision

Section 1 Droits des organismes de radiodiffusion et de télévision

Art. 113. — 1) Les organismes de radiodiffusion et de télévision ont le droit patrimonial exclusif d’autoriser les opérations suivantes, la personne autorisée étant tenue de mentionner le nom des organismes en question :

a) la fixation de leurs programmes de radio ou de télévision; b) la reproduction de leurs programmes de radio ou de télévision fixés sur tout

type de support matériel;

c) la diffusion de leurs programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support matériel, par la vente, la location, le prêt ou tout autre mode de transmission à titre onéreux ou à titre gratuit;

d) la retransmission de leurs programmes de radio ou de télévision par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite, ou par tout autre procédé analogue, ainsi que par tout autre mode de communication au public;

e) la communication, dans un lieu accessible au public, moyennant paiement d’un droit d’entrée, de leurs programmes de radio ou de télévision;

f) l’adaptation de leurs programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support matériel;

g) l’importation sur le territoire de la Roumanie de copies réalisées légalement de leurs programmes de radio ou de télévision, fixés sur tout type de support matériel.

2) Les organismes de radiodiffusion et de télévision ont également le droit patrimonial exclusif d’empêcher l’importation de copies réalisées sans leur autorisation, à partir de leurs propres programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support matériel.

3) Les droits prévus aux alinéas 1) et 2) se transmettent par cession exclusive ou non exclusive, dans les conditions prévues pour le droit d’auteur aux articles 41 et 43.

4) Les dispositions de l’alinéa 1)f) ne s’appliquent pas lorsque l’importation est réalisée par une personne physique, sans but commercial.

Art. 114. La durée des droits prévus au présent chapitre est de 50 ans, à partir du 1er janvier de l’année qui suit celle pendant laquelle a eu lieu la première émission ou transmission du programme de l’organisme de radiodiffusion ou de télévision.

Art. 115. La diffusion d’un programme de radio ou de télévision fixé sur tout type de support matériel, après leur première diffusion, ne nécessite pas l’autorisation du titulaire des droits voisins, sauf pour la location.

Art. 116. Les dispositions des articles 33, 34 et 38 s’appliquent, par analogie, aux organismes de radiodiffusion et de télévision.

Section 2 Communication publique par satellite

Art. 117. — 1) Les organismes de radiodiffusion et de télévision ayant pour activité la communication au public de programmes par satellite sont tenus de mener leur activité en respectant le droit d’auteur et les droits voisins protégés par la présente loi.

2) Au sens de la présente loi, l’expression «communication au public par satellite» s’entend de l’introduction, sous le contrôle et la responsabilité d’un organisme de radiodiffusion ou de télévision situé sur le territoire de la Roumanie, de signaux porteurs

de programmes destinés à être captés par le public dans une chaîne ininterrompue de communication conduisant au satellite et revenant vers la terre.

Art. 118. — 1) Lorsque les signaux porteurs de programmes sont diffusés sous une forme codée, leur introduction dans la chaîne de communication est considérée comme une communication au public si le dispositif de décodage de l’émission est mis à la disposition du public par l’organisme correspondant ou avec le consentement de ce dernier.

2) La responsabilité de la communication au public, lorsque les signaux porteurs sont transmis par un organisme situé à l’extérieur du territoire de la Roumanie, s’établit ainsi :

a) si les signaux sont transmis au satellite à partir d’une station pour liaison montante située sur le territoire de la Roumanie, la responsabilité échoit à la personne qui exploite cette station;

b) s’il n’est pas fait appel à une station pour liaison montante, mais que la communication au public a été autorisée par un organisme qui a son siège en Roumanie, la responsabilité échoit à cet organisme.

Art. 119. — 1) Les titulaires du droit d’auteur ou des droits voisins ne peuvent céder leurs droits relatifs à la communication au public par satellite que par un contrat conclu individuellement ou par l’intermédiaire d’une organisation de gestion collective.

2) Le contrat-cadre conclu entre une organisation de gestion collective et un organisme de radiodiffusion ou de télévision, pour la transmission d’une catégorie d’œuvres appartenant à un domaine déterminé, est également opposable aux titulaires de droits qui ne sont pas représentés par les organisations de gestion collective, si cette communication au public par satellite a lieu en même temps que la diffusion par voie terrestre réalisée par le même organisme diffuseur. Le titulaire de droits non représenté peut, à tout moment, mettre un terme à l’extension des effets du contrat-cadre par un contrat individuel.

3) Les dispositions de l’alinéa 2) ne s’appliquent pas aux œuvres audiovisuelles.

Section 3 Retransmission par câble

Art. 120. Au sens de la présente loi, l’expression «communication au public réalisée par la voie de la retransmission par câble» s’entend de la retransmission simultanée, inchangée et intégrale par câble ou par un système de diffusion par ondes ultracourtes, pour la réception par le public, d’une transmission initiale d’émissions de radio ou de télévision diffusées vers le public, avec fil ou sans fil.

Art. 121. — 1) Les titulaires du droit d’auteur ou des droits voisins peuvent exercer leur droit d’autoriser ou d’interdire la retransmission par câble en vertu de contrats conclus par l’intermédiaire d’une organisation de gestion collective.

2) Lorsque des titulaires de droits n’ont pas confié la gestion de leurs droits à une organisation de gestion collective, l’organisation qui gère les droits de la même catégorie est réputée être chargée de gérer leurs droits. En cas de pluralité d’organisations de gestion collective dans le même domaine, le titulaire de droits peut choisir entre celles-ci.

Les titulaires peuvent revendiquer les droits dans un délai de trois ans à compter de la date de la retransmission par câble.

3) L’exercice du droit de retransmission par câble par un organisme de radiodiffusion ou de télévision pour ses propres programmes s’inscrit dans le cadre des contrats conclus avec des câblo-distributeurs.

4) La retransmission par câble n’est permise, sans le consentement du titulaire des droits et sans le paiement d’une rémunération, que dans le cas des propres programmes des organismes publics de radiodiffusion et de télévision opérant à l’échelle nationale, ainsi que dans le cas des organismes de radiodiffusion et de télévision dont les programmes sont obligatoirement retransmis par câble, conformément à la réglementation en vigueur.

Art. 122. Lorsque les parties en cause ne parviennent pas à s’entendre pour conclure un contrat de retransmission par câble, celles-ci peuvent faire appel aux arbitres désignés conformément aux dispositions du code de procédure civile.

TITRE III LA GESTION ET LA PROTECTION DU DROIT D’AUTEUR ET DES DROITS VOISINS

Chapitre premier Gestion des aspects patrimoniaux du droit d’auteur et des droits voisins

Section 1 Dispositions générales

Art. 123. — 1) Les titulaires du droit d’auteur et des droits voisins peuvent exercer les droits qui leur sont reconnus par la présente loi personnellement ou, sur leur demande, par des organisations de gestion collective.

2) Le droit d’auteur et les droits voisins qui, par leur nature, correspondent à un mode d’exploitation des œuvres ou des interprétations ou exécutions qui rend impossible une autorisation individuelle, sont particulièrement susceptibles d’être gérés de manière collective. Font partie de cette catégorie en particulier les droits prévus à l’article 13.g), h), j), k) et l), aux articles 17, 18, 102, 107 et 109 de la présente loi.

Section 2 Organisations de gestion collective du droit d’auteur et des droits voisins

Art. 124. Les organisations de gestion collective du droit d’auteur et des droits voisins, dénommées ci-après «organisations de gestion collective», sont, au sens de la présente loi, des personnes morales constituées selon le principe de la libre association, ayant comme principale activité la perception et la répartition des droits dont la gestion leur a été confiée par les titulaires.

Art. 125. — 1) Les organisations de gestion collective visées dans le présent chapitre sont soumises à la réglementation relative aux associations sans but lucratif et peuvent acquérir la personnalité juridique dans les conditions fixées par la loi, après avis de l’Office roumain pour le droit d’auteur.

2) Ces organisations sont créées directement par les titulaires de droits d’auteurs ou de droits voisins : auteurs, artistes interprètes ou exécutants, producteurs, organismes de radiodiffusion et de télévision, ainsi que d’autres titulaires de droits d’auteurs ou de droits voisins, qui peuvent être des personnes physiques ou morales. Elles agissent dans les limites du mandat qui leur a été confié et sur la base des statuts adoptés selon la procédure prévue par la loi.

3) Des organisations de gestion collective distinctes peuvent être créées en vue de gérer des catégories distinctes de droits, correspondant à des domaines de création différents, et de gérer des droits appartenant à des catégories distinctes de titulaires.

Art. 126. — 1) L’avis prévu à l’article 125.1) est accordé aux organisations de gestion collective ayant leur siège en Roumanie, qui

a) doivent être créées ou fonctionner conformément à la réglementation appliquée à la date d’entrée en vigueur de la présente loi;

b) apportent la preuve de l’existence d’un répertoire d’œuvres appartenant à leurs membres et des moyens humains et matériels nécessaires à l’exploitation de celui-ci;

c) ont adopté des statuts remplissant les conditions prévues par la présente loi; d) ont la capacité juridique et économique de gérer les droits sur tout le territoire

du pays;

e) sont accessibles, selon les dispositions expresses de leurs statuts, à tous les titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins appartenant au domaine pour lequel elles sont créées.

2) La décision de l’Office roumain pour le droit d’auteur de donner un avis favorable à une organisation de gestion collective en vue de l’exercice de ses droits est publiée au Journal officiel de la Roumanie [Monitorul Oficial], aux frais de l’organisation de gestion collective.

Art. 127. Les statuts de l’organisation de gestion collective doivent comprendre des dispositions sur les points suivants :

a) le nom, le domaine et l’objet des activités de l’organisation, avec indication des droits qu’elle gère sur la base du répertoire des œuvres établi à cette fin;

b) les conditions dans lesquelles la gestion des droits sera assurée pour les titulaires des droits en question, sur la base du principe de l’égalité de traitement;

c) les droits et les obligations des membres dans leurs rapports avec l’organisation de gestion collective;

d) les organes d’administration et de représentation, leurs attributions et leur fonctionnement;

e) le patrimoine initial et les ressources économiques prévues; f) les règles applicables à la répartition des droits perçus;

g) les modalités de fixation de la commission due par les titulaires des droits à l’organisation de gestion collective, en vue de couvrir les dépenses nécessaires de fonctionnement;

h) les modalités de vérification, par les membres, de la gestion économique et financière;

i) toutes autres dispositions obligatoires selon la législation en vigueur. Art. 128. Lorsque, dans un domaine de création, il existe plus d’une organisation de

gestion collective, l’organisation compétente, en vertu de la présente loi, est celle à laquelle s’est associé le titulaire des droits. Lorsque ce dernier n’est associé à aucune organisation, est compétente l’organisation du domaine en question, désignée par le titulaire des droits. Les titulaires de droits peuvent revendiquer leurs droits dans un délai de trois ans suivant l’exploitation des droits.

Art. 129. — 1) La gestion collective des aspects patrimoniaux du droit d’auteur et des droits voisins est confiée soit directement par les titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins au moyen d’un contrat écrit, soit par des contrats appropriés conclus avec des organismes étrangers gérant des droits analogues.

2) Les dispositions du titre premier (chapitre VII, section 1) ne s’appliquent pas aux contrats de gestion visés à l’alinéa 1).

3) Tout titulaire d’un droit d’auteur ou de droits voisins peut confier par contrat l’exercice de ses droits à une organisation de gestion collective, qui est tenue d’accepter d’exercer ces droits sur une base collective, si la gestion de la catégorie des droits en question entre dans l’activité prévue par ses statuts.

4) Les organisations de gestion collective ne peuvent pas être habilitées à assurer l’exploitation d’œuvres et de droits voisins pour lesquels elles ont reçu un mandat de gestion collective.

Section 3 Fonctions des organisations de gestion collective

Art. 130. — 1) Les organisations de gestion collective sont tenues a) d’accorder aux utilisateurs, par contrat et moyennant une rémunération,

l’autorisation non exclusive d’utiliser des œuvres ou des prestations des titulaires des droits, sous la forme d’une licence non exclusive;

b) d’élaborer des tableaux pour leur domaine d’activité, comprenant les droits patrimoniaux dus, ainsi que les modalités qui doivent être négociées avec les utilisateurs en vue du paiement de ces droits, pour les œuvres dont le mode d’exploitation fait qu’il est impossible pour les titulaires des droits de donner une autorisation individuelle;

c) de conclure au nom du titulaire des droits ou sur la base du mandat donné par des organismes analogues étrangers, des contrats généraux avec les organisateurs de spectacles, les organismes de radiodiffusion, de télévision et de retransmission par câble, ayant pour objet d’autoriser la représentation et la diffusion des œuvres ou des prestations actuelles et futures inscrites à leur répertoire;

d) de représenter les intérêts de leurs membres, en ce qui concerne l’exploitation des œuvres de ceux-ci à l’extérieur du territoire de la Roumanie, en passant des contrats bilatéraux avec des organismes analogues de l’étranger, ainsi qu’en adhérant à des organismes internationaux non gouvernementaux travaillant dans ce domaine;

e) de percevoir les sommes dues par les utilisateurs et de les répartir entre les titulaires des droits, conformément aux dispositions de leurs statuts;

f) d’informer, sur demande, les titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins sur le mode d’utilisation de leurs droits et de leur communiquer le rapport financier annuel et le rapport des vérificateurs des comptes;

g) d’accorder une assistance spécialisée aux titulaires de droits et de les représenter dans le cadre des procédures juridiques relatives à l’objet de leurs activités;

h) de mener toute autre activité conformément au mandat reçu de la part des titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins, dans les limites de l’objet de leurs activités;

i) de demander aux utilisateurs de communiquer des informations et de remettre des documents indispensables pour déterminer le montant de la rémunération et des taxes qu’elles perçoivent.

2) L’élaboration des tableaux et des modalités prévus à l’alinéa 1)b) est réalisée sur la base de négociations avec les représentants des associations patronales d’utilisateurs.

Art. 131. — 1) Les tableaux et les modalités prévus à l’article 130.1)b) sont négociés dans le cadre d’une commission composée

a) d’un représentant de chacune des principales organisations de gestion collective fonctionnant dans un domaine déterminé;

b) d’un représentant de chacune des principales associations patronales d’utilisateurs existant dans un domaine déterminé.

2) Les organisations de gestion collective, ainsi que les associations patronales d’utilisateurs, représentées dans la commission, pour chaque domaine, sont désignées par l’Office roumain pour le droit d’auteur.

3) Les tableaux et les modalités négociés sont soumis pour avis à l’Office roumain pour le droit d’auteur qui les transmet pour approbation au Gouvernement, dans un délai de 30 jours.

4) Lorsque, à la suite des négociations, la commission n’a pas pu élaborer, dans un délai de 90 jours à compter de la date de sa constitution, les tableaux et les modalités, il est fait appel à la médiation de l’Office roumain pour le droit d’auteur. En vue de la médiation, l’Office roumain pour le droit d’auteur convoque les parties à la négociation, examine leurs points de vue et se prononce sur la forme définitive des tableaux et des modalités qu’il transmet au Gouvernement pour approbation, dans un délai de 30 jours à compter de la date de réception.

5) Les tableaux et les modalités approuvés par un décret du Gouvernement sont également obligatoires pour les utilisateurs qui n’ont pas participé aux négociations.

6) L’une quelconque des parties à la négociation peut saisir l’Office roumain pour le droit d’auteur pour obtenir un nouvel avis sur les tableaux et les modalités, en vue de leur modification, au plus tôt trois ans après leur approbation, s’agissant de la rémunération fixée en pourcentage. 7) La rémunération consistant en une somme forfaitaire peut être modifiée périodiquement par les organisations de gestion collective sur la base de l’indexation des revenus au niveau national. La nouvelle rémunération entre en vigueur à compter du mois qui suit sa communication aux utilisateurs.

Art. 132. La gestion collective des droits d’auteurs et des droits voisins ne sera assurée que pour les œuvres et les interprétations et exécutions déjà divulguées.

Art. 133. — 1) Les organisations de gestion collective, dans le cadre des négociations menées conformément à l’article 130.1)b) au nom des membres dont elles gèrent les droits, ne peuvent exiger, pour les droits d’auteurs et les droits voisins, respectivement, plus de 10 % et 3 % des recettes brutes ou, à défaut, des dépenses occasionnées par l’utilisation des droits.

2) Les sommes dues par les utilisateurs sont perçues par une seule organisation de gestion collective par domaine, désignée par l’Office roumain pour le droit d’auteur, selon le critère de la représentativité. La répartition de ces sommes entre les organisations de gestion collective bénéficiaires est effectuée sur la base d’un protocole négocié entre celles-ci.

Art. 134. — 1) L’exercice de la gestion collective confiée en vertu du contrat de gestion ne peut en aucun cas restreindre les droits patrimoniaux des titulaires.

2) La gestion collective est exercée conformément aux règles suivantes :

a) les décisions relatives aux modalités et aux règles de perception de la rémunération et d’autres sommes dues par les utilisateurs et à la répartition de celles-ci entre les titulaires des droits, ainsi que les décisions relatives à d’autres aspects importants de la gestion collective doivent être prises par les membres, conformément aux statuts;

b) les titulaires dont les droits sont gérés par une organisation de gestion collective doivent recevoir périodiquement des informations exactes, complètes et détaillées sur toutes les activités de l’organisation de gestion collective;

c) sauf autorisation expresse des titulaires dont elle gère les droits, aucune rémunération perçue par une organisation de gestion collective ne peut être utilisée à d’autres fins culturelles ou sociales par exemple ou servir à financer des activités de promotion autres que celles destinées à couvrir les coûts réels de la gestion des droits en question et à répartir les sommes restantes après déduction de ces coûts;

d) les sommes perçues par une organisation de gestion collective, après déduction des coûts réels de la gestion collective, sont imposées

conformément aux dispositions légales en la matière. Après d’autres retenues autorisées par les titulaires de droits, conformément aux dispositions de la lettre c), les sommes perçues doivent être réparties entre les titulaires proportionnellement à l’utilisation effective de leurs œuvres.

Art. 135. — 1) Les organisations de gestion collective sont tenues de fournir à l’Office roumain pour le droit d’auteur des informations ayant trait à l’exercice de leurs propres attributions et de mettre à sa disposition, le premier trimestre de chaque année, le rapport annuel approuvé par l’assemblée générale statutaire et le rapport de la commission de vérification de la gestion économique et financière.

2) Lorsque l’organisation de gestion collective ne remplit plus les conditions prévues à l’article 124 et transgresse manifestement et de manière répétée les obligations énoncées à l’article 130 et au premier alinéa du présent article, l’Office roumain pour le droit d’auteur peut impartir à l’organisation de gestion collective un délai pour se conformer à la loi. Par suite du non-respect des obligations susvisées, l’Office roumain pour le droit d’auteur peut demander à un tribunal de dissoudre l’organisation de gestion collective en question.

Art. 136. L’existence des organisations de gestion collective n’empêche pas les titulaires d’un droit d’auteur et de droits voisins de s’adresser à des intermédiaires spécialisés, qui peuvent être des personnes physiques ou morales, pour se faire représenter à titre individuel dans les négociations concernant les droits reconnus par la présente loi.

Chapitre II L’Office roumain pour le droit d’auteur

Art. 137. — 1) À la date d’entrée en vigueur de la présente loi, l’Agence roumaine pour la protection du droit d’auteur, organe spécialisé relevant du Ministère de la culture, portera le nom d’«Office roumain pour le droit d’auteur» et fonctionnera en tant qu’organe spécialisé relevant du Gouvernement et seule autorité compétente sur le territoire de la Roumanie pour ce qui est de la tenue à jour de l’observation et du contrôle de l’application de la législation dans le domaine du droit d’auteur et des droits voisins, les frais de fonctionnement et d’investissement étant intégralement financés par le budget de l’État. Le Ministère des finances procédera aux modifications appropriées dans le budget de l’État.

2) Le Gouvernement nomme le directeur général de l’Office roumain pour le droit d’auteur, ainsi que 20 arbitres choisis parmi les candidats ayant une formation juridique désignés par les organisations de gestion collective, les associations de créateurs, d’artistes interprètes ou exécutants et de producteurs et les organismes regroupant des entités dont l’activité professionnelle a trait à l’utilisation des œuvres, ainsi que les organismes de radiodiffusion et de télévision.

3) Les arbitres ne sont pas salariés de l’Office roumain pour le droit d’auteur mais ont droit à une rémunération pour leur participation à la médiation relative aux tableaux et aux modalités de perception des droits gérés par les organisations de gestion collective, conformément à l’article 130.1)b) de la présente loi.

4) Les normes relatives à la structure du personnel, à l’organisation et au fonctionnement de l’Office roumain pour le droit d’auteur ainsi qu’au fonctionnement du corps d’arbitres seront établies par un règlement approuvé par le Gouvernement.

Art. 138. Les attributions de l’Office roumain pour le droit d’auteur sont les suivantes :

a) organiser et administrer le répertoire des œuvres et des auteurs remis par les organisations de gestion collective des droits d’auteurs et des droits voisins;

b) donner son avis sur la constitution en tant que personnes morales, dans les conditions prévues par la loi, d’organisations de gestion collective et veiller à ce que les organisations dont il a conseillé la constitution appliquent la législation;

c) donner son avis, dans les conditions fixées par la loi, sur l’élaboration et la négociation des tableaux et des modalités établis par les organisations de gestion collective avec les associations patronales d’utilisateurs;

d) exercer, à la demande et aux frais des titulaires de droits protégés, des fonctions d’observation et de contrôle des activités pouvant aboutir à des violations de la loi sur le droit d’auteur et les droits voisins;

e) intervenir, par la médiation, dans les négociations entre les organisations de gestion collective et les utilisateurs, conformément à l’article 131.4);

f) dresser, dans les conditions prévues par le code de procédure pénale, les procès-verbaux constatant les violations de la loi et avertir les organes compétents en cas d’infractions entraînant d’office l’action pénale;

g) élaborer des programmes d’enseignement, de formation pratique et théorique dans le domaine du droit d’auteur et des droits voisins;

h) entretenir des relations avec des organisations spécialisées analogues et les organisations internationales travaillant dans ce domaine dont la Roumanie est membre.

Chapitre III Procédures et sanctions

Art. 139. — 1) La violation des droits reconnus et garantis par la présente loi engage la responsabilité civile, correctionnelle ou pénale, selon le cas, de son auteur, conformément à la loi. Les dispositions en matière de procédure sont celles énoncées dans la présente loi, complétée par celles du droit commun.

2) Les titulaires des droits auxquels il est porté atteinte peuvent demander aux tribunaux ou à d’autres organes compétents, selon le cas, la reconnaissance de leurs droits et la constatation de l’atteinte à leurs droits et peuvent demander réparation du préjudice conformément aux normes légales.

3) En cas d’atteinte aux droits reconnus et protégés par la présente loi, les titulaires de ces droits peuvent demander au tribunal ou à d’autres organes compétents, conformément à la loi, d’ordonner immédiatement des mesures visant à empêcher un préjudice imminent ou à en assurer la réparation, selon le cas.

4) Les titulaires des droits auxquels il est porté atteinte peuvent également demander au tribunal d’ordonner l’application des mesures suivantes :

a) remettre, en vue de couvrir le préjudice subi, les recettes réalisées à la suite de l’acte illicite ou, si le préjudice ne peut pas être réparé de cette manière, remettre les produits résultant de l’acte illicite, en vue de les vendre, jusqu’à ce que le préjudice subi soit totalement réparé;

b) détruire le matériel et les moyens qui appartiennent au défendeur et qui sont uniquement ou principalement destinés à l’accomplissement de l’acte illicite;

c) retirer, par confiscation et destruction, du circuit commercial les copies illicites;

d) faire paraître dans la presse la décision du tribunal, aux frais du défendeur. 5) Les dispositions de l’alinéa 4)c) ne sont pas applicables aux constructions

architecturales, si la destruction du bâtiment n’est pas imposée par les circonstances du cas d’espèce.

Art. 140. Constitue une infraction punie d’un mois à deux ans d’emprisonnement ou d’une amende de 200 000 à 3 000 000 de lei, sauf s’il constitue une infraction plus grave, tout acte ci-après accompli par une personne sans l’autorisation ou, selon le cas, le consentement du titulaire des droits reconnus par la présente loi :

a) divulguer une œuvre; b) représenter sur scène, réciter, exécuter ou présenter directement une œuvre de

toute autre manière en public;

c) permettre au public d’accéder à des bases de données informatiques contenant ou constituant des œuvres protégées;

d) traduire, publier en recueils, adapter ou transformer une œuvre, pour obtenir une œuvre dérivée;

e) fixer sur support la prestation d’un artiste interprète ou exécutant; f) émettre ou transmettre par la radio ou la télévision une prestation, fixée ou

non sur un support, ou la retransmettre par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite ou par tout autre procédé analogue ou par tout autre moyen de communication au public;

g) présenter dans un lieu public les enregistrements sonores d’un producteur; h) émettre ou transmettre par la radio ou la télévision les enregistrements

sonores d’un producteur ou les retransmettre par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite ou par tout autre procédé analogue ou par tout autre moyen de communication au public;

i) fixer des programmes de radio ou de télévision ou les retransmettre par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite ou par tout autre procédé analogue ou par tout autre moyen de communication au public;

j) communiquer, dans un lieu accessible au public sur paiement d’un droit d’entrée, des programmes de radio ou de télévision.

Art. 141. Constitue une infraction punie de trois mois à cinq ans d’emprisonnement ou d’une amende de 500 000 à 10 000 000 de lei l’acte qui consiste pour une personne à s’approprier, sans en avoir le droit, la qualité d’auteur d’une œuvre ou à porter à la connaissance du public une œuvre sous un autre nom que celui décidé par l’auteur, sauf si l’acte en question constitue une infraction plus grave.

Art. 142. Constitue une infraction punie de trois mois à trois ans d’emprisonnement ou d’une amende de 700 000 à 7 000 000 de lei, sauf s’il constitue une infraction plus grave, tout acte ci-après accompli par une personne, sans le consentement du titulaire des droits reconnus par la présente loi :

a) reproduire intégralement ou partiellement une œuvre; b) diffuser une œuvre; c) importer, en vue de leur commercialisation sur le territoire de la Roumanie,

des exemplaires d’une œuvre;

d) exposer publiquement une œuvre d’art plastique, des arts appliqués, photographique ou d’architecture;

e) projeter en public une œuvre cinématographique ou une autre œuvre audiovisuelle;

f) émettre une œuvre par tout moyen servant à diffuser sans fil les signes, les sons ou les images, y compris par satellite;

g) transmettre une œuvre au public par fil, par câble, par fibre optique ou par tout autre procédé analogue;

h) retransmettre une œuvre par tout moyen servant à diffuser sans fil les signes, les sons ou les images, y compris par satellite, ou retransmettre une œuvre par fil, par câble, par fibre optique ou par tout autre procédé analogue;

i) émettre ou transmettre dans un lieu accessible au public une œuvre radiodiffusée ou télévisée;

j) reproduire la prestation d’un artiste interprète ou exécutant; k) diffuser la prestation d’un artiste interprète ou exécutant; l) reproduire les enregistrements sonores d’un producteur; m) diffuser les enregistrements sonores d’un producteur, y compris par la

location;

n) importer, en vue de leur commercialisation en Roumanie, les enregistrements sonores d’un producteur;

o) reproduire des programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support;

p) diffuser, y compris par la location, des programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support;

q) importer, en vue de leur commercialisation en Roumanie, des programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support.

Art. 143. Constitue une infraction punie de trois mois à deux ans d’emprisonnement ou d’une amende de 500 000 à 5 000 000 de lei, sauf s’il constitue une infraction plus grave, tout acte indiqué ci-après :

a) mettre à la disposition du public, par la vente ou par tout autre moyen de transmission à titre onéreux ou à titre gratuit, des moyens techniques destinés à effacer sans autorisation ou à neutraliser des dispositifs techniques protégeant un programme d’ordinateur;

b) refuser de déclarer aux organes compétents la provenance des exemplaires d’une œuvre ou la provenance des supports sur lesquels est enregistrée une prestation ou un programme de radio ou de télévision, protégés en vertu de la présente loi, et qui se trouve en la possession de la personne qui refuse de communiquer les renseignements aux fins de diffusion.

Art. 144. L’action pénale est engagée pour les infractions visées aux articles 140, 141 et 142.a), c), j), l), n) et o), sur plainte de la personne lésée au sens de la présente loi.

Art. 145. Les actes accomplis par l’Office roumain pour le droit d’auteur dans l’exercice de ses attributions de contrôle, conformément à l’article 138.d) et f), sont régis par l’article 214 du code de procédure pénale.

TITRE IV APPLICATION DE LA LOI DISPOSITIONS TRANSITOIRES ET FINALES

Art. 146. Les dispositions de la présente loi s’appliquent dans les situations suivantes :

A. aux œuvres

a) qui n’ont pas encore été divulguées et dont les auteurs sont citoyens roumains;

b) qui n’ont pas encore été divulguées et dont les auteurs sont des personnes physiques ou morales ayant leur domicile ou leur siège en Roumanie;

c) qui ont été divulguées pour la première fois en Roumanie ou qui ont été divulguées pour la première fois dans un autre pays et simultanément, mais pas plus de 30 jours plus tard, en Roumanie;

d) d’architecture construites sur le territoire de la Roumanie; B. aux prestations des artistes interprètes ou exécutants

a) qui ont lieu sur le territoire de la Roumanie; b) qui sont fixées dans des enregistrements sonores protégés par la présente loi; c) qui n’ont pas été fixées dans des enregistrements sonores, mais qui sont

transmises dans des émissions de radio ou de télévision protégées en vertu de la présente loi;

C. aux enregistrements sonores

a) dont les producteurs sont des personnes physiques ou morales ayant un domicile ou un siège en Roumanie;

b) dont la première fixation sur un support matériel a eu lieu pour la première fois en Roumanie;

c) divulgués pour la première fois en Roumanie ou divulgués pour la première fois dans un autre pays et simultanément, mais pas plus de 30 jours plus tard, en Roumanie;

D. aux programmes de radio et de télévision

a) émis par des organismes de radiodiffusion et de télévision ayant leur siège en Roumanie;

b) transmis par des organismes émetteurs ayant leur siège en Roumanie. Art. 147. Les étrangers, titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins, jouissent

de la protection prévue par les conventions, les traités et les accords internationaux auxquels la Roumanie est partie; à défaut, ils jouissent du même traitement que les citoyens roumains, à condition que ces derniers jouissent, à leur tour, du traitement national dans les États en cause.

Art. 148. — 1) L’existence et le contenu d’une œuvre peuvent être prouvés par tout moyen de preuve, y compris par son inscription dans le répertoire d’une organisation de gestion collective.

2) Les auteurs et autres titulaires de droits ou de droits d’auteurs exclusifs, visés par la présente loi, ont le droit de faire figurer, sur les originaux ou les copies autorisées des œuvres, une réserve quant à l’exploitation des droits, à savoir le symbole ©, accompagné de leur nom, du lieu et de l’année de la première publication.

3) Les producteurs d’enregistrements sonores, les artistes interprètes ou exécutants et les autres titulaires des droits exclusifs des producteurs ou des artistes interprètes ou exécutants visés par la présente loi ont le droit de faire figurer, sur les originaux ou les copies autorisées des enregistrements sonores ou audiovisuels ou sur l’étui les contenant, une mention indiquant que leurs droits sont protégés, à savoir le symbole P, accompagné de leur nom, du lieu et de l’année de la première publication.

4) Il est présumé, jusqu’à preuve du contraire, que les droits exclusifs signalés par les symboles © et P existent et appartiennent aux personnes les ayant utilisés.

5) Les dispositions des alinéas 2), 3) et 4) ne sont pas des conditions à l’existence des droits reconnus et garantis par la présente loi.

6) Les auteurs d’œuvres et les titulaires de droits, lors de l’inscription de leurs œuvres dans le répertoire de l’organisation de gestion collective, peuvent également faire enregistrer leur nom d’écrivain ou d’artiste, exclusivement en vue de leur divulgation.

Art. 149. — 1) Les actes juridiques établis sous le régime de la législation antérieure produisent tous leurs effets conformément à celle-ci, exception faite des dispositions prévoyant la cession des droits d’exploitation de la totalité des œuvres que l’auteur pourrait créer à l’avenir.

2) Jouissent également de la protection de la présente loi les œuvres créées avant son entrée en vigueur, y compris les programmes d’ordinateur, les enregistrements sonores, les œuvres cinématographiques et audiovisuelles, ainsi que les programmes des organismes de radiodiffusion et de télévision, dans les conditions prévues à l’alinéa 1).

3) La durée des droits d’exploitation sur des œuvres créées par des auteurs décédés avant l’entrée en vigueur de la présente loi, pour lesquels les délais de protection ont expiré, est prorogée jusqu’au terme de la période de protection prévue par la présente loi. La prorogation ne produit ses effets qu’à partir de l’entrée en vigueur de la présente loi.

Art. 150. — 1) Les outils, les esquisses, les maquettes, les manuscrits et tous autres objets servant directement à la réalisation d’une œuvre donnant naissance à un droit d’auteur ne peuvent faire l’objet d’une procédure de saisie.

2) Les sommes dues aux auteurs, par suite de l’utilisation de leurs œuvres, jouissent de la même protection que les salaires et ne peuvent faire l’objet de poursuite que dans les mêmes conditions. Ces sommes sont imposables conformément à la législation fiscale en la matière.

3) Sont exemptées de droit de timbre les actions et les requêtes découlant des rapports réglementés par la présente loi ainsi que les voies de recours y relatives introduites par les titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins ou par les personnes physiques ou morales qui les représentent.

Art. 151. Les litiges ayant trait au droit d’auteur et aux droits voisins sont de la compétence des tribunaux, conformément à la présente loi et au droit commun.

Art. 152. Les organisations de gestion collective en activité à la date d’entrée en vigueur de la présente loi sont tenues de se conformer aux dispositions de l’article 125, dans un délai de six mois à compter de l’entrée en vigueur de la présente loi.

Art. 153. Les dispositions de la présente loi seront complétées par les dispositions du droit commun.

Art. 154. — 1) La présente loi entre en vigueur 90 jours à compter de sa publication au Journal officiel.

2) À la même date seront abrogés le décret no 321 du 21 juin 1956 sur le droit d’auteur, compte tenu des modifications ultérieures, ainsi que toutes dispositions contraires à la présente loi.

3) Les tarifs fixés par les textes réglementaires en vigueur sont appliqués jusqu’à l’approbation des tableaux et des modalités négociés conformément aux dispositions de l’article 131 de la présente loi.

 Lege nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

LEGE nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe

publicat în M.Of. nr. 60/26 mar. 1996

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

TITLUL I Dreptul de autor

PARTEA I Dispoziţii generale

CAPITOLUL I Dispoziţii introductive

Art. 1. - (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală, este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.

(2) Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţă publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată.

Art. 2. - Recunoaşterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază şi nu exclude protecţia acordată prin alte dispoziţii legale.

CAPITOLUL II Subiectul dreptului de autor

Art. 3. - (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.

(2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul.

(3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii.

Art. 4. - (1) Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică.

(2) Când opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de către persoana fizică sau juridică ce o face publică numai cu consimţământul autorului, atât timp cât acesta nu-şi dezvăluie identitatea.

Art. 5. - (1) Este operă comună opera creată de mai mulţi coautori, în colaborare.

(2) Dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condiţiile prezentei legi.

(3) În lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu pot exploata opera decât de comun acord. Refuzul consimţământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat.

(4) În cazul în care contribuţia fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi exploatată separat, cu condiţia să nu se prejudicieze exploatarea operei comune sau drepturile celorlalţi coautori.

(5) În cazul utilizării operei create în colaborare, remuneraţia se cuvine coautorilor în proporţiile pe care aceştia le-

au convenit. În lipsa unei convenţii, remuneraţia se împarte proporţional cu părţile de contribuţie ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili.

Art. 6. - (1) Este operă colectivă opera în care contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create.

(2) În lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată.

1

CAPITOLUL III Obiectul dreptului de autor

Art. 7. - Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:

a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator; b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice; c) compoziţiile muzicale cu sau fără text; d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele; e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale; f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice; h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură; i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.

Art. 8. - Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:

a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie; b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.

Art. 9. - Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:

a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora; c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia; d) mijloacele de plată; e) ştirile şi informaţiile de presă; f) simplele fapte şi date.

CAPITOLUL IV Conţinutul dreptului de autor

Art. 10. - Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:

a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică; b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei; c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică; d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa; e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.

Art. 11. - (1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

(2) După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Art. 12. - Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.

Art. 13. - Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza:

2

a) reproducerea integrală sau parţială a operei; b) difuzarea operei; c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă, realizate cu consimţământul autorului; d) reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare directă a operei; e) expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografice şi de arhitectură; f) proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale; g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit; h) transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu; i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi audiovizuale; j) retransmiterea nealterată, simultană şi integrală a unei opere prin oricare dintre mijloacele citate la lit. g) şi h), de către un organism de emisie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate; k) difuzarea secundară; l) prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate sau televizate; m) accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care aceste baze de date conţin sau constituie opere protejate.

Art. 14. - (1) Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.

(2) Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înţelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

(3) Nu se consideră difuzare distribuirea către public prin împrumut, cu titlu gratuit, a unei opere, în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice.

Art. 15. - (1) Utilizarea sau exploatarea unei opere în modurile prevăzute la art. 13 lit. d) şi e), precum şi în orice alt mod similar constituie comunicare publică.

(2) Se consideră publică orice comunicare a unei opere, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, indiferent dacă membrii care compun acel public susceptibil de a recepţiona astfel de comunicări pot sau nu să o facă în acelaşi loc sau în locuri diferite ori în acelaşi timp sau în momente diferite.

(3) Redifuzarea copiilor unei opere nu mai necesită autorizarea titularului dreptului de autor decât pentru închirierea şi importul acestora.

Art. 16. - Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă transformare a operei sale prin care se obţine o operă derivată.

Art. 17. - (1) Autorul unei opere literare sau artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza închirierea originalului şi a copiilor operelor, inclusiv a operelor audiovizuale, a operelor cuprinse într-o înregistrare sonoră, a unui program pentru calculator sau a unei opere care poate fi utilizată cu ajutorul unui calculator ori al oricărui alt dispozitiv tehnic, chiar după difuzarea acestora în conformitate cu consimţământul autorului.

(2) Dreptul de a autoriza închirierea operei reprezintă dreptul exclusiv al unui autor de a pune la dispoziţie pentru utilizare originalul sau copiile operei pentru o perioadă de timp limitată, în schimbul unui avantaj economic direct sau indirect.

Art. 18. - (1) Împrumutul public constă în punerea la dispoziţia unei persoane, cu titlu gratuit, pentru utilizare, a originalului sau a copiei unei opere pentru o perioadă de timp determinată, prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop. Împrumutul public nu necesită autorizarea prealabilă a autorului.

(2) Împrumutul public dă dreptul titularului dreptului de autor la o remuneraţie echitabilă.

(3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică la:

a) originalele sau copiile unor opere scrise, din biblioteci publice; b) proiectele de structuri arhitecturale; c) originalele sau copiile operelor de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;

3

d) originalele sau copiile operelor, în scopul comunicării publice, ori pentru a căror utilizare există un contract; e) lucrările de referinţă pentru utilizare imediată sau pentru împrumuturi între instituţii; f) operele create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activităţii obişnuite.

(4) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul împrumutului public realizat în scop educativ ori cultural, prin instituţii recunoscute potrivit legii sau organizate în acest scop de către autorităţi publice.

(5) Împrumutul public al unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima difuzare a operei.

Art. 19. - Dreptul de comunicare publică prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea către public a unor lecturi, interpretări muzicale sau scenice ori a altor forme de fixare a operei sale în înregistrări sonore sau audiovizuale.

Art. 20. - Dreptul de difuzare secundară reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea către public a operei sale, ulterior primei difuzări, prin oricare dintre mijloacele prevăzute la art. 13 lit. g), h), i), j) şi l).

Art. 21. - (1) În cazul fiecărei revânzări a unei opere de artă plastică la licitaţie publică sau prin intermediul unui agent comisionar, ori de către un comerciant, autorul are dreptul la 5% din preţul de vânzare, precum şi dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.

(2) Licitatorii, agenţii comisionari şi comercianţii, care intervin în vânzare, trebuie să-i comunice autorului informaţiile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol în termen de două luni de la data vânzării. Aceştia vor răspunde de reţinerea din preţul de vânzare şi de plata sumei corespunzătoare către autor a cotei de 5%.

(3) Drepturile prevăzute în prezentul articol constituie dreptul de suită şi nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

Art. 22. - Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului şi să o pună la dispoziţia acestuia, dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său de autor şi cu condiţia ca prin aceasta să nu se aducă atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului o garanţie suficientă pentru securitatea operei, asigurarea operei la o sumă ce reprezintă valoarea pe piaţă a originalului, precum şi o remuneraţie corespunzătoare.

Art. 23. - (1) Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de a o oferi autorului la preţul de cost al materialului.

(2) Dacă nu este posibilă returnarea originalului, proprietarul va permite autorului să facă o copie de pe operă într-o manieră corespunzătoare.

(3) În cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face fotografii ale operei şi de a solicita trimiterea reproducerii proiectelor.

CAPITOLUL V Durata protecţiei dreptului de autor

Art. 24. - (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.

(2) Dacă opera este creată, într-o perioadă de timp, în părţi, serii, volume şi în orice alte forme de continuare, termenul de protecţie va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre aceste componente.

Art. 25. - (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13, 16, 17, 18 şi 21 durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.

(2) Persoana care, după încetarea protecţiei dreptului de autor, aduce la cunoştinţă publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte, beneficiază de protecţia echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului.

4

Durata protecţiei acestor drepturi este de 25 de ani începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoştinţă publică, în mod legal.

Art. 26. - (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoştinţă publică sub pseudonim sau fără indicarea autorului este de 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţă publică a acestora.

(2) Când identitatea autorului este adusă la cunoştinţă publică înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1), se aplică dispoziţiile art. 25 alin. (1).

Art. 27. - (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor.

(2) În cazul în care contribuţiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor.

Art. 28. - Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoştinţă publică. În cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor.

Art. 29. - Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor de artă aplicată este de 25 de ani de la data creării acestora.

Art. 30. - Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 50 de ani.

Art. 31. - Modificările neesenţiale, adăugările, tăieturile sau adaptările aduse în vederea selecţiei ori aranjării, precum şi corectarea conţinutului unei opere sau colecţii, care sunt necesare pentru continuarea activităţii colecţiei în modul în care a intenţionat autorul operei, nu vor extinde termenul de protecţie a acestei opere sau colecţii.

Art. 32. - Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor morţii autorului sau aducerii operei la cunoştinţă publică, după caz.

CAPITOLUL VI Limitele exercitării dreptului de autor

Art. 33. - (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:

a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, în măsura justificată de scopul acestora; b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului; c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor publice de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit; d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective; e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate; f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi a altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea; g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public a operelor în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informaţiei; h) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, difuzarea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, difuzări sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale; i) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată.

5

(2) În cazurile prevăzute la lit. b), c), e), f) şi h) trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, dacă acesta apare pe lucrarea utilizată, iar în cazul operelor de artă plastică sau de arhitectură, şi locul unde se găseşte originalul.

Art. 34. - (1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţă publică, iar reproducerea să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.

(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât şi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie stabilită conform prevederilor prezentei legi.

Art. 35. - Transformarea unei opere, fără consimţământul autorului şi fără plata unei remuneraţii, este permisă în următoarele cazuri:

a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia publicului; b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiţia ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia; c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor.

Art. 36. - (1) Operele prezentate în expoziţii accesibile publicului, licitaţii, târguri sau colecţii pot fi reproduse în cataloage publicate şi distribuite în acest scop de către organizatorii unor astfel de activităţi.

(2) În cazurile menţionate la alin. (1) trebuie să fie indicate sursa, precum şi paternitatea operei, dacă acestea sunt menţionate pe lucrarea utilizată.

Art. 37. - În scopul de a testa funcţionarea produselor la momentul fabricării sau vânzării, societăţile comerciale care produc sau vând înregistrări sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea sau comunicarea publică a acestora, precum şi echipament pentru receptarea de emisiuni de radio şi de televiziune, pot reproduce şi prezenta extrase din opere, cu condiţia ca aceste operaţiuni să fie reduse la dimensiunile necesare testării.

Art. 38. - (1) Autorizaţia pentru emiterea unei opere prin mijloace fără fir include şi autorizarea pentru transmiterea acelei opere prin fir, prin cablu sau prin orice alt procedeu similar, fără plata unei remuneraţii separate, cu condiţia ca transmiterea să fie realizată nealterat, simultan şi integral de către organismul emiţător de origine şi să nu depăşească zona geografică pentru care s-a acordat dreptul de emitere.

(2) Dispoziţiile alin. (1) al prezentului articol nu se aplică în cazul transmiterii digitale, prin orice mijloace, a unei opere.

(3) Cesiunea dreptului de comunicare către public a unei opere prin radio sau televiziune dă dreptul organismului emiţător să înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni fără fir, în scopul realizării, o singură dată, a comunicării autorizate către public. În cazul unei noi emiteri a operei astfel înregistrate este necesară o nouă autorizare. Dacă în termen de 6 luni de la prima emitere nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă.

CAPITOLUL VII Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor

Secţiunea I Dispoziţii comune

Art. 39. - (1) Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.

(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu şi pentru o anumită durată.

(3) Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă.

(4) În cazul cesiunii exclusive, însuşi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalităţile, pe termenul şi pentru teritoriul convenite cu cesionarul şi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie expres prevăzut în contract.

(5) În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera şi poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane.

6

(6) Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu consimţământul expres al cedentului.

(7) Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are nici un efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a convenit altfel.

(8) Consimţământul menţionat la alin. (6) nu este necesar în cazul în care cesionarul, persoană juridică, se transformă prin una dintre modalităţile prevăzute de lege.

Art. 40. - În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezumă că dreptul la difuzarea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepţia dreptului la import, dacă nu se prevede altfel prin contract.

Art. 41. - (1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise, modalităţile de exploatare, durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor. Absenţa oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părţii interesate de a cere anularea contractului.

(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate, este lovită de nulitate absolută.

Art. 42. - Existenţa şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia. Fac excepţie contractele având drept obiect opere utilizate în presă.

Art. 43. - (1) Remuneraţia cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileşte prin acordul părţilor. Cuantumul remuneraţiei se calculează fie proporţional cu încasările provenite din exploatarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod.

(2) Când remuneraţia nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente, potrivit legii, stabilirea remuneraţiei. Aceasta se va face

având în vedere sumele plătite uzual pentru aceeaşi categorie de opere, destinaţia şi durata exploatării, precum şi alte circumstanţe ale cazului.

(3) În cazul unei disproporţii evidente între remuneraţia autorului operei şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remuneraţiei.

(4) Autorul nu poate să renunţe anticipat la exerciţiul dreptului prevăzut la alin. (3).

Art. 44. - (1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în cadrul unui contract individual de muncă, drepturile patrimoniale aparţin autorului operei create. Dacă o asemenea clauză există, aceasta urmează să cuprindă termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absenţa precizării termenului, acesta este de 3 ani de la data predării operei.

(2) La expirarea termenului menţionat în alin. (1) drepturile patrimoniale revin autorului.

(3) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creaţiei sale.

Art. 45. - (1) În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor asupra unei opere apărute într-o publicaţie periodică păstrează dreptul de a o utiliza sub orice formă, cu condiţia să nu prejudicieze publicaţia în care a apărut opera.

(2) În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor poate dispune liber de operă, dacă aceasta nu a fost publicată în termen de o lună de la data acceptării, în cazul unui cotidian, sau în termen de 6 luni, în cazul altor publicaţii.

Art. 46. - (1) Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât termenul de predare, cât şi termenul de acceptare a operei de către utilizatori.

(2) Persoana care comandă opera are dreptul să denunţe contractul, dacă opera nu îndeplineşte condiţiile stabilite. În caz de denunţare a contractului, sumele încasate de autor rămân acestuia. Dacă, în vederea creării unei opere care a făcut obiectul unui contract de comandă, s-au executat lucrări pregătitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate.

7

Art. 47. - (1) Autorul poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl exploatează sau îl exploatează într-o măsură insuficientă şi dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil.

(2) Autorul nu poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune, dacă motivele de neexploatare sau de exploatare insuficientă se datorează propriei culpe, faptei unui terţ, unui caz fortuit sau de forţă majoră.

(3) Desfiinţarea contractului de cesiune, menţionată la alin. (1), nu poate fi solicitată înainte de expirarea a 2 ani de la data cesionării dreptului patrimonial asupra unei opere. În cazul operelor cedate pentru publicaţiile cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicaţiilor periodice, de un an.

(4) Proprietarul originalului unei opere de artă plastică sau fotografică are dreptul să o expună public, chiar dacă aceasta nu a fost adusă la cunoştinţă publică, în afara cazului în care autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrăinare a originalului.

(5) Autorul nu poate renunţa anticipat la execitarea dreptului său de a solicita desfiinţarea contractului de cesiune menţionat la alin. (1).

(6) Dobândirea proprietăţii asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăşi un drept de exploatare asupra operei.

Secţiunea a II-a Contractul de editare

Art. 48. - (1) Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remuneraţii, dreptul de a reproduce şi de a difuza opera.

(2) Nu constituie contract de editare convenţia prin care titularul dreptului de autor împuterniceşte, pe cheltuiala sa, pe un editor pentru a reproduce şi, eventual, a difuza opera.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) se aplică prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriză.

Art. 49. - Titularul dreptului de autor poate ceda editorului şi dreptul de a autoriza traducerea şi adaptarea operei.

Art. 50. - Cesiunea către editor a dreptului de a autoriza alte persoane să adapteze opera sau să o folosească în orice alt mod trebuie să facă obiectul unui contract distinct.

Art. 51. - (1) Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la:

a) durata cesiunii; b) natura exclusivă sau neexclusivă şi întinderea teritorială a cesiunii; c) numărul maxim şi minim al exemplarelor; d) remuneraţia autorului, stabilită în condiţiile prezentei legi; e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit; f) termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau, după caz, ale fiecărui tiraj; g) termenul de predare a originalului operei de către autor; h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor.

(2) Absenţa oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a),

b) şi d) dă dreptul părţii interesate de a cere anularea contractului.

Art. 52. - (1) Editorul care a dobândit dreptul de publicare a operei sub forma unui volum are, faţă de alţi ofertanţi similari, la preţ egal, dreptul prioritar de publicare a operei în formă electronică. Editorul trebuie să opteze în scris, în cel mult 30 de zile de la primirea ofertei scrise a autorului.

(2) Dreptul menţionat la alin. (1) este valabil timp de 3 ani de la data publicării operei.

Art. 53. - Editorul este obligat să permită autorului să aducă îmbunătăţiri sau alte modificări operei în cazul unei ediţii noi, cu condiţia ca aceste îmbunătăţiri sau modificări să nu mărească esenţial costurile editorului şi să nu schimbe caracterul operei, dacă în contract nu se prevede altfel.

Art. 54. - Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimţământul autorului.

Art. 55. - Editorul este obligat să înapoieze autorului originalul operei, originalele operelor de artă, ilustraţiile şi orice alte documente primite pentru publicare, dacă nu s-a convenit altfel.

8

Art. 56. - (1) În lipsa unei convenţii contrare, contractul de editare va înceta după expirarea duratei stabilite sau după epuizarea ultimei ediţii convenite.

(2) Se consideră epuizate ediţia sau tirajul al căror număr de exemplare nevândute este mai mic de 5% din numărul total de exemplare şi, în orice caz, dacă este mai mic de 100 de exemplare.

(3) Dacă editorul nu publică opera în termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În acest caz, autorul păstrează remuneraţia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraţiei integrale prevăzute în contract.

(4) Dacă termenul pentru publicarea operei nu este prevăzut în contract, editorul este obligat să o publice în termen de cel mult un an de la data acceptării acesteia.

(5) În cazul în care editorul intenţionează să distrugă copiile operei, rămase în stoc după o perioadă de 2 ani de la data publicării, şi dacă în contract nu se prevede o altă perioadă, acesta este obligat să le ofere mai întâi autorului la preţul pe care l-ar fi obţinut prin vânzarea pentru distrugere.

Art. 57. - (1) În cazul distrugerii operei datorită forţei majore, autorul este îndreptăţit la o remuneraţie care îi va fi plătită numai dacă opera s-a publicat.

(2) Dacă o ediţie pregătită este distrusă total datorită forţei majore înainte de a fi pusă în circulaţie, editorul este îndreptăţit să pregătească o ediţie nouă, iar autorul va avea drept de remuneraţie numai pentru una dintre aceste ediţii.

(3) Dacă o ediţie pregătită este distrusă parţial datorită forţei majore înainte de a fi pusă în circulaţie, editorul este îndreptăţit să reproducă, fără plata remuneraţiei către autor, numai atâtea copii câte au fost distruse.

Secţiunea a III-a Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală

Art. 58. - Prin contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală, titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta sau de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică sau o pantomimă, în schimbul unei remuneraţii, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condiţiile convenite.

Art. 59. - (1) Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală se încheie în scris, pe o durată determinată ori pentru un număr determinat de comunicări către public.

(2) Contractul trebuie să prevadă termenul în care va avea loc premiera sau singura comunicare a operei, după caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precum şi remuneraţia autorului.

(3) Întreruperea reprezentărilor timp de 2 ani consecutiv, dacă nu s-a prevăzut un alt termen prin contract, dă dreptul autorului de a solicita desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare, potrivit dreptului comun.

(4) Beneficiarul unui contract de reprezentare teatrală sau execuţie muzicală nu îl poate ceda unui terţ, organizator de spectacole, fără consimţământul scris al autorului sau al reprezentantului său, în afară de cazul cesiunii concomitente, totale sau parţiale, a acestei activităţi.

Art. 60. - (1) Cesionarul este obligat să permită autorului să controleze reprezentarea sau executarea operei şi să susţină în mod adecvat realizarea condiţiilor tehnice pentru interpretarea lucrării. De asemenea, cesionarul trebuie să trimită autorului programul, afişele şi alte materiale tipărite, recenzii publice despre spectacol, dacă nu este prevăzut altfel în contract.

(2) Cesionarul este obligat să asigure reprezentarea sau executarea publică a operei în condiţii tehnice adecvate, precum şi respectarea drepturilor autorului.

Art. 61. - (1) Cesionarul este obligat să comunice periodic titularului dreptului de autor numărul de reprezentaţii sau de execuţii muzicale, precum şi situaţia încasărilor. În acest scop, contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală trebuie să prevadă şi perioadele de comunicare, dar nu mai puţin de o dată pe an.

(2) Cesionarul trebuie să plătească autorului, la termenele prevăzute în contract, sumele în cuantumul convenit.

Art. 62. - Dacă cesionarul nu reprezintă sau nu execută opera în termenul stabilit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În această situaţie, autorul

9

păstrează remuneraţia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraţiei integrale prevăzute în contract.

Secţiunea a IV-a Contractul de închiriere

Art. 63. - (1) Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită folosinţa, pe timp determinat, cel puţin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special programe pentru calculator ori opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale. Cesionarul dreptului de închiriere se angajează să plătească o remuneraţie autorului pe perioada cât foloseşte acel exemplar al operei.

(2) Autorul păstrează dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepţia dreptului de difuzare, dacă nu s-a convenit altfel.

(3) Contractul de închiriere a unei opere este supus dispoziţiilor de drept comun privind contractul de locaţiune.

PARTEA a II-a Dispoziţii speciale

CAPITOLUL VIII Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale

Art. 64. - Opera audiovizuală este opera cinematografică sau opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei, care utilizează imaginea sau combinarea sunetului cu imaginea.

Art. 65. - (1) Regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică ce îşi asumă conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal.

(2) Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea producerii operei şi, în această calitate, organizează realizarea operei şi furnizează mijloacele necesare tehnice şi financiare.

Art. 66. - Sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la art. 5 din prezenta lege, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie, când acestea reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul şi regizorul sau realizatorul operei, părţile pot conveni să fie incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia.

Art. 67. - (1) În cazul în care unul dintre autorii prevăzuţi la articolul precedent refuză să definitiveze contribuţia sa la opera audiovizuală sau se află în imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia în vederea definitivării operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remuneraţie pentru contribuţia avută.

(2) Opera audiovizuală se consideră finită, când versiunea definitivă a fost stabilită de comun acord între autorul principal şi producător.

(3) Este interzisă distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale în forma copieistandard.

(4) Autorii operei audiovizuale, alţii decât autorul principal, nu se pot opune aducerii la cunoştinţă publică, precum şi exploatării în orice fel a versiunii definitive a acesteia.

Art. 68. - (1) Dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală.

(2) Cesiunea dreptului prevăzut la alin. (1) se poate face numai pe baza unui contract scris între titularul dreptului de autor şi producătorul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare a operei.

(3) Prin încheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente transferă unui producător dreptul exclusiv de transformare şi de includere a operei respective într-o operă audiovizuală.

(4) Autorizarea acordată de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente trebuie să prevadă expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei operei audiovizuale.

10

Art. 69. - Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute numai autorilor stabiliţi potrivit art. 66 din prezenta lege.

Art. 70. - (1) Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale şi producător, în lipsa unei convenţii contrare, se prezumă că aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind exploatarea operei în ansamblul său, prevăzute de art. 13 lit. a), b), c), f), g), h), i), j), k) şi l), art. 16, art. 17 şi art. 18, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul unei remuneraţii echitabile.

(2) În lipsa unei convenţii contrare, autorii operei audiovizuale, precum şi alţi autori ai unor contribuţii la aceasta îşi păstrează toate drepturile de exploatare separată a propriilor contribuţii, în condiţiile prezentei legi.

Art. 71. - (1) În lipsa unei convenţii contrare, remuneraţia pentru fiecare mod de exploatare a operei audiovizuale este proporţională cu încasările brute rezultate din exploatare.

(2) Producătorul este obligat să remită autorilor, periodic, situaţia încasărilor percepute după fiecare mod de exploatare. Autorii vor primi remuneraţiile cuvenite fie prin intermediul producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii.

(3) Dacă producătorul nu finalizează opera audiovizuală în timp de 5 ani de la încheierea contractului sau nu difuzează opera audiovizuală într-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot cere rezilierea contractului, dacă nu s-a convenit altfel.

CAPITOLUL IX Programele pentru calculator

Art. 72. - (1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele.

(2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.

Art. 73. - Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza:

a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de încărcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programului pe calculator; b) traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator; c) difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice formă, inclusiv prin închiriere.

Art. 74. - În lipsa unei convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.

Art. 75. - (1) În lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că:

a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator; b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator.

(2) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul dreptului de autor asupra acestuia.

Art. 76. - În lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 73 lit. a) şi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.

Art. 77. - (1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea autorului, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului.

11

(2) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să observe, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de încărcare în memorie, afişare, conversie, transmitere sau stocare a programului, operaţiuni pe care este în drept să le efectueze.

(3) Dispoziţiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru calculator.

Art. 78. - Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop; b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit. a) a prezentului articol; c) actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părţile de program necesare interoperabilităţii.

Art. 79. - Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78:

a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent; b) nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent; c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor autorului.

Art. 80. - Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau exploatării normale a programului pentru calculator.

Art. 81. - Dispoziţiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplică programelor pentru calculator.

CAPITOLUL X Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografice

Art. 82. - Persoana fizică sau juridică organizatoare a expoziţiilor de artă răspunde de integritatea operelor expuse, luând toate măsurile pentru înlăturarea oricărui risc.

Art. 83. - (1) Contractul de reproducere a unei opere de artă trebuie să conţină indicaţii care să permită identificarea operei, cum ar fi o descriere sumară, o schiţă, un desen, o fotografie, precum şi referiri la semnătura autorului.

(2) Reproducerile nu vor putea fi puse în vânzare fără ca titularul dreptului de autor să fi aprobat exemplarul ce i-a fost supus spre examinare.

(3) Pe toate exemplarele trebuie să figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care să permită identificarea acestuia.

(4) Modelele originale şi alte elemente ce au servit celui care a făcut reproducerile trebuie să fie restituite deţinătorului cu orice titlu al acestora, dacă nu s-a convenit altfel.

(5) Instrumentele special create pentru reproducerea operei trebuie să fie distruse sau făcute inutilizabile, dacă titularul dreptului de autor asupra operei nu le achiziţionează şi dacă nu s-a convenit altfel.

Art. 84. - (1) Studiile şi proiectele de arhitectură şi urbanism expuse în apropierea şantierului operei de arhitectură, precum şi construcţia realizată după acestea trebuie să poarte scris, la loc vizibil, numele autorului, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.

(2) Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parţial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.

Art. 85. - (1) Sunt considerate opere fotografice şi fotogramele peliculelor cinematografice.

(2) Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice şi altele asemenea.

12

Art. 86. - (1) Dreptul autorului unei opere fotografice de a exploata propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de artă reproduse în opera fotografică.

(2) Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creată în executarea unui contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă că aparţin, pentru o perioadă de 3 ani, celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.

(3) Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.

Art. 87. - (1) Fotografia unei persoane, atunci când este executată la comandă, poate fi publicată, reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi, fără consimţământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel.

(2) Dacă numele autorului figurează pe fotografia originară, el trebuie să fie menţionat şi pe reproduceri.

CAPITOLUL XI Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a secretului sursei de informare

Art. 88. - (1) Difuzarea unei opere care conţine un portret necesită autorizarea persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o comunice public fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea sa.

(2) În lipsa unei convenţii contrare, autorizarea nu este cerută dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza.

(3) Autorizarea nu este necesară pentru difuzarea unei opere care conţine portretul:

a) unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost executat cu ocazia activităţilor sale publice; b) unei persoane a cărei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.

Art. 89. - Difuzarea unei corespondenţe adresate unei persoane necesită autorizarea destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, a succesorilor săi, dacă persoana destinatară nu şi-a exprimat o altă dorinţă.

Art. 90. - Persoana reprezentată într-un portret şi persoana destinatară a unei corespondenţe pot exercita dreptul prevăzut la art. 10 lit. d) din prezenta lege, în ce priveşte difuzarea operei ce conţine portretul sau corespondenţa, după caz.

Art. 91. - (1) Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat să păstreze secretul surselor de informaţii folosite în opere şi să nu publice documentele referitoare la acestea.

(2) Dezvăluirea secretului este permisă cu consimţământul persoanei care l-a încredinţat sau în baza unei hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile.

TITLUL II Drepturile conexe dreptului de autor

CAPITOLUL I Dispoziţii comune

Art. 92. - (1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nici o dispoziţie a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciţiului dreptului de autor.

(2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul capitol pot fi transmise, în tot sau în parte, potrivit dreptului comun. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.

Art. 93. - În sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea de coduri, sunete, imagini ori de sunete şi imagini sau de reprezentări numerice ale acestora, pe orice suport material, chiar electronic, care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea lor într-un mod oarecare.

Art. 94. - Sunt recunoscuţi şi protejaţi ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor artiştii interpreţi sau executanţi, pentru propriile interpretări sau execuţii, producătorii de înregistrări sonore, pentru propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni.

CAPITOLUL II Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi

13

Art. 95. - În sensul prezentei legi, prin artişti interpreţi sau executanţi se înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete.

Art. 96. - Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale:

a) dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii; b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia; c) dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa; d) dreptul de a se opune oricărei utilizări a prestaţiei sale, dacă prin această utilizare se aduc prejudicii grave persoanei sale.

Art. 97. - (1) Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

(2) După moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 96 se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată.

Art. 98. - Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele:

a) fixarea prestaţiei sale; b) reproducerea prestaţiei fixate; c) difuzarea prestaţiei fixate prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit; d) prezentarea într-un loc public sau comunicarea publică a prestaţiei fixate ori nefixate pe un suport; e) adaptarea prestaţiei fixate; f) emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune ori prin televiziune a prestaţiei sale, fixate sau nefixate pe un suport, retransmiterea prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar.

Art. 99. - (1) Artiştii interpreţi sau executanţi care participă în mod colectiv la aceeaşi prestaţie, cum ar fi membrii unui grup muzical, unui cor, unei orchestre, unui corp de balet sau unei trupe teatrale, trebuie să îşi desemneze dintre ei un reprezentant pentru acordarea autorizaţiei prevăzute la art. 98.

(2) Reprezentantul este desemnat în scris, cu acordul majorităţii membrilor grupului.

(3) Sunt exceptaţi de la prevederile alineatelor precedente regizorul, dirijorul şi soliştii.

Art. 100. - În cazul unei prestaţii efectuate de artistul interpret sau executant în cadrul unui contract individual de muncă, dreptul patrimonial prevăzut la art. 98 poate fi transmis celui care angajează, cu condiţia ca transmiterea dreptului să fie expres prevăzută în contractul individual de muncă.

Art. 101. - (1) În lipsa unei convenţii contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia dreptul exclusiv de exploatare a prestaţiei sale prin fixare, reproducere, difuzare şi comunicare publică. Pentru comunicarea publică, artistului interpret sau executant i se cuvin 50% din sumele încasate de producător.

(2) Dispoziţiile art. 43, 44 şi 68 alin. (1) se aplică şi artiştilor interpreţi sau executanţi.

Art. 102. - Durata drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare sau, în lipsă, prima comunicare către public.

CAPITOLUL III Drepturile producătorilor de înregistrări sonore

Art. 103. - (1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonoră, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentărilor numerice ale acestor sunete, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această fixare. Nu se consideră înregistrare sonoră o fixare audiovizuală sau partea sonoră a acesteia ori reprezentarea sa numerică.

14

(2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că aceasta constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.

Art. 104. - În cazul reproducerii şi difuzării înregistrărilor sonore, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de ambalare, pe lângă menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant, titlurile operelor şi data fabricării, numele şi denumirea producătorului.

Art. 105. - (1) Producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele:

a) reproducerea propriilor înregistrări sonore; b) difuzarea propriilor înregistrări sonore, prin vânzare, închiriere, împrumut sau orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit; c) emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune sau televiziune a propriilor înregistrări sonore, retransmiterea prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mijloc de comunicare către public; d) prezentarea într-un loc public a propriilor înregistrări sonore; e) adaptarea propriilor înregistrări sonore; f) importul pe teritoriul României al copiilor legal realizate ale propriilor înregistrări sonore.

(2) De asemenea, producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.

(3) Drepturile prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit prin cesiune exclusivă sau neexclusivă, în condiţiile prevăzute pentru dreptul de autor la art. 42 şi 43.

(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. f) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizică, fără scopuri comerciale.

Art. 106. - (1) Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări sonore este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare.

(2) În cazul în care înregistrarea sonoră este adusă la cunoştinţă publică în această perioadă, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 50 de ani de la data aducerii la cunoştinţă publică.

CAPITOLUL IV Dispoziţii comune autorilor, artiştilor interpreţi

sau executanţi şi producătorilor de înregistrări sonore şi audiovizuale

Art. 107. - (1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreună cu editorii şi producătorii operelor respective şi cu artiştii interpreţi sau executanţi ale căror execuţii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiţiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.

(2) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricanţii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de către fabricanţii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneraţia se va plăti în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor suporturi şi aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţară, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate.

(3) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) se repartizează, prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, între autori, artişti interpreţi sau executanţi, editori şi producători, după cum urmează:

a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi, 40% din remuneraţie revine, în părţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60% revine, în părţi egale, artiştilor interpreţi sau executanţi, pe de o parte, şi producătorilor de înregistrări sonore, pe de altă parte; b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi, remuneraţia se împarte în mod egal între autori, artişti interpreţi sau executanţi şi producători.

(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia.

(5) Organismele de gestiune colectivă care colectează sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul să solicite de la fabricanţi şi importatori informaţii privind situaţia vânzărilor şi, respectiv, a importurilor de suporturi şi aparate şi să controleze exactitatea acestora.

15

(6) Dreptul prevăzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunţări din partea autorilor şi a artiştilor interpreţi sau executanţi.

Art. 108. - Remuneraţia prevăzută la art. 107 nu se plăteşte în cazul în care suporturile audio sau video neînregistrate, fabricate în ţară sau importate, se comercializează en gros către producătorii de înregistrări sonore şi audiovizuale sau către organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni.

Art. 109. - (1) Autorii şi editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiţiile art. 34 din prezenta lege.

(2) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricanţii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remuneraţia se va plăti în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al aparatelor fabricate în ţară, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele importate.

(3) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) se repartizează prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor, în mod egal, între autor şi editor.

(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru fiecare domeniu, desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia.

Art. 110. - Dispoziţiile art. 107 şi 109 nu se aplică importului de suporturi şi aparate destinate reproducerii, efectuat de o persoană, fără scop comercial.

Art. 111. - Difuzarea exemplarelor unei prestaţii artistice sau ale unei înregistrări sonore, ulterioară primei lor difuzări, nu mai necesită autorizarea titularului drepturilor conexe decât pentru închiriere şi pentru import.

Art. 112. - Dispoziţiile art. 33, 34 şi 38 se aplică, prin analogie, artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de înregistrări sonore.

CAPITOLUL V Organismele de radiodifuziune şi de televiziune

Secţiunea I Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune

Art. 113. - (1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele organismelor, următoarele:

a) fixarea propriilor programe de radio sau de televiziune; b) reproducerea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport; c) difuzarea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit; d) retransmiterea propriilor programe de radio sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public; e) comunicarea într-un loc accesibil publicului, cu plata intrării, a propriilor programe de radio sau de televiziune; f) adaptarea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice tip de suport; g) importul pe teritoriul României al copiilor legal realizate de pe propriile programe de radio sau televiziune, fixate pe orice tip de suport.

(2) De asemenea, organismele de radio şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a împiedica importul de copii realizate fără autorizarea lor, de pe propriile programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport.

(3) Drepturile prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit prin cesiune exclusivă sau neexclusivă, în condiţiile prevăzute pentru dreptul de autor la art. 41 şi 43.

(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. f) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizică, fără scopuri comerciale.

Art. 114. - Durata drepturilor prevăzute în prezentul capitol este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima emitere sau transmitere a programului organismului de radiodifuziune şi de televiziune.

16

Art. 115. - Difuzarea unui program de radio ori de televiziune fixat pe orice fel de suport, ulterioară primelor difuzări, nu mai necesită autorizarea titularului drepturilor conexe decât pentru închiriere.

Art. 116. - Dispoziţiile cuprinse în art. 33, 34 şi 38 se aplică prin analogie şi organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.

Secţiunea a II-a Comunicarea publică prin satelit

Art. 117. - (1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune, care au ca obiect de activitate comunicarea publică a unor programe prin satelit, trebuie să îşi desfăşoare activitatea cu respectarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe protejate prin prezenta lege.

(2) În sensul prezentei legi, prin comunicare publică prin satelit se înţelege introducerea, sub controlul şi responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul României, a semnalelor purtătoare de programe destinate captării de către public, într-un lanţ neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine la pământ.

Art. 118. - (1) În cazul în care semnalele purtătoare de programe sunt difuzate sub o formă codificată, introducerea lor în lanţul de comunicare este considerată comunicare publică, dacă dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului prin organismul respectiv sau cu consimţământul său.

(2) Responsabilitatea comunicării publice, în cazul în care semnalele purtătoare sunt transmise de un organism situat în afara teritoriului României, este asigurată astfel:

a) dacă semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei staţii de legătură ascensională situate pe teritoriul României, responsabilitatea revine persoanei care exploatează staţia; b) dacă nu se apelează la o staţie de legătură ascensională, dar comunicarea către public a fost autorizată de către un organism cu sediul în România, responsabilitatea revine organismului care a autorizat-o.

Art. 119. - (1) Titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe pot cesiona drepturile lor pentru comunicarea publică prin satelit numai printr-un contract încheiat individual sau prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.

(2) Contractul-cadru încheiat între un organism de gestiune colectivă şi un organism de radiodifuziune sau de televiziune, pentru transmiterea unei categorii de opere aparţinând unui anumit domeniu, îşi produce efectele şi faţă de titularii de drepturi care nu sunt reprezentaţi de organismele de gestiune colectivă, dacă această comunicare către public prin satelit are loc simultan cu difuzarea terestră efectuată de către acelaşi organism difuzor. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea în orice moment să înlăture producerea efectelor contractului-cadru printr-un contract individual.

(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică operelor audiovizuale.

Secţiunea a III-a Retransmiterea prin cablu

Art. 120. - În sensul prezentei legi, prin comunicare publică realizată pe calea retransmiterii prin cablu se înţelege retransmiterea simultană, neschimbată şi integrală, prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepţionarea de către public a unei transmisii iniţiale de emisiuni de radio sau de televiziune difuzate publicului, cu sau fără fir.

Art. 121. - (1) Titularii dreptului de autor sau de drepturi conexe îşi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmiterii prin cablu pe baza contractelor încheiate prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.

(2) Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea drepturilor lor unui organism de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este considerat de drept a fi şi gestionarul drepturilor lor. Dacă există în acelaşi domeniu mai multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la data retransmiterii prin cablu.

(3) Exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de către un organism de radiodifuziune şi de televiziune pentru propriile programe se face prin contracte încheiate cu distribuitorii prin cablu.

(4) Este permisă retransmiterea prin cablu, fără consimţământul titularilor de drepturi şi fără plata vreunei remuneraţii, numai în cazul programelor proprii ale organismelor publice de radiodifuziune şi de televiziune

17

cu acoperire naţională, precum şi acelora ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune ale căror programe sunt retransmise prin cablu în mod obligatoriu, potrivit reglementărilor în vigoare.

Art. 122. - Dacă încheierea unui contract pentru retransmiterea prin cablu nu poate fi convenită de către părţi, acestea pot face apel la arbitrii desemnaţi conform prevederilor Codului de procedură civilă.

TITLUL III Gestiunea şi apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe

CAPITOLUL I Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe

Secţiunea I Dispoziţii generale

Art. 123. - (1) Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod personal sau, la cererea lor, prin organismele de gestiune colectivă.

(2) Dreptul de autor şi drepturile conexe care, prin natura lor, corespund unui mod de exploatare a operelor sau a prestaţiilor ce face impozibilă autorizarea individuală, sunt în mod deosebit susceptibile de a fi gestionate în colectiv. Fac parte din această categorie în special drepturile prevăzute la art. 13 lit. g), h), j), k) şi l), art. 17, 18, 102, 107 şi 109 din prezenta lege.

Secţiunea a II-a Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe

Art. 124. - Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari.

Art. 125. - (1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol sunt supuse reglementărilor privind asociaţiile fără scop lucrativ şi pot dobândi personalitate juridică, în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

(2) Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau de drepturi conexe: autori, artişti interpreţi sau executanţi, producători, organisme de radio şi de televiziune, precum şi alţi titulari ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice şi juridice. Ele acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.

(3) Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creaţie, precum şi pentru gestionarea de drepturi aparţinând unor categorii distincte de titulari.

Art. 126. - (1) Avizul prevăzut la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România, care:

a) urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi; b) fac dovada existenţei unui repertoriu de opere ale membrilor şi a mijloacelor umane şi materiale necesare exploatării acestuia; c) au adoptat un statut care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege; d) au capacitatea juridică şi economică de gestionare a drepturilor pe întreg teritoriul ţării; e) sunt accesibile potrivit dispoziţiilor exprese din statutul propriu oricăror titulari ai dreptului de autor sau de drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinţează.

(2) Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor privind acordarea avizului unui organism de gestiune colectivă pentru a-şi exercita drepturile se publică în Monitorul Oficial al României, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă.

Art. 127. - Statutul organismului de gestiune colectivă trebuie să cuprindă dispoziţii cu privire la:

a) denumirea, domeniul şi obiectul activităţii, cu indicarea drepturilor pe care le administrează pe baza repertorului de opere, constituit în acest scop; b) condiţiile în care se realizează gestionarea drepturilor pentru titularii acestora, pe baza principiului egalităţii de tratament; c) drepturile şi obligaţiile membrilor în raporturile cu organismul de gestiune colectivă; d) organele de administrare şi de reprezentare, atribuţiile şi funcţionarea acestora;

18

e) patrimoniul iniţial şi resursele economice prevăzute; f) regulile aplicabile repartizării drepturilor încasate; g) modalităţile de stabilire a comisionului datorat de titularii de drepturi organismului de gestiune colectivă, în vederea acoperirii cheltuielilor necesare funcţionării; h) modalităţile de verificare a gestiunii economice şi financiare de către membri; i) orice alte dispoziţii obligatorii potrivit legislaţiei în vigoare.

Art. 128. - În cazul în care într-un domeniu de creaţie există mai mult de un organism de gestiune colectivă, organismul competent, în termenii prezentei legi, este cel la care s-a asociat titularul de drepturi. În cazul în care acesta nu este asociat la nici un organism, competenţa revine organismului din domeniu, desemnat de titularul de drepturi. Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la exploatarea drepturilor.

Art. 129. - (1) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor şi conexe, este dat fie direct de către titularii unui drept de autor sau de drepturi conexe prin contracte scrise, fie prin contracte corespunzătoare încheiate cu organisme străine care gestionează drepturi similare.

(2) Dispoziţiile din titlul I (capitolul VII, secţiunea I) nu se aplică contractelor de mandat prevăzute la alin. (1).

(3) Orice titular al dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate încredinţa prin contract exerciţiul drepturilor sale unui organism de gestiune colectivă, acesta din urmă fiind ţinut să accepte exercitarea acestor drepturi pe o bază colectivă, dacă gestiunea categoriei de drepturi în cauză intră în activitatea sa statutară.

(4) Organismele de gestiune colectivă nu pot fi abilitate să asigure exploatarea operelor şi a drepturilor conexe pentru care au primit un mandat de gestiune colectivă.

Secţiunea a III-a Funcţionarea organismelor de gestiune colectivă

Art. 130. - (1) Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii:

a) să acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remuneraţii, autorizaţii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaţiilor titularilor drepturilor, sub formă de licenţă neexclusivă; b) să elaboreze tabele pentru domeniul lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, precum şi metodologiile ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi; c) să încheie, în numele titularilor de drepturi sau pe baza mandatului acordat de organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, organismele de radiodifuziune, televiziune şi retransmitere prin cablu, având ca obiect autorizarea de reprezentare şi de difuzare a operelor sau a prestaţiilor actuale şi viitoare înscrise în repertoriul lor; d) să reprezinte interesele membrilor lor, în ce priveşte exploatarea operelor acestora, în afara teritoriului României, prin încheierea de contracte bilaterale cu organisme similare din străinătate, precum şi prin afilierea la organisme internaţionale neguvernamentale din domeniu; e) să încaseze sumele datorate de utilizatori şi să le repartizeze între titularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut; f) să informeze, la cerere, pe titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe despre modul de utilizare a drepturilor lor şi să le comunice raportul financiar anual şi raportul de verificare financiar-contabilă; g) să acorde asistenţă de specialitate titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale ce privesc obiectul lor de activitate; h) să îndeplinească orice altă activitate conform mandatului primit de la titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate; i) să ceară utilizatorilor comunicarea de informaţii şi înmânarea de documente indispensabile pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor şi al taxelor pe care le colectează.

(2) Elaborarea tabelelor şi a metodologiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) se face pe baza negocierii lor cu reprezentanţii asociaţiilor patronale de utilizatori.

Art. 131. - (1) Tabelele şi metodologiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. b) se negociază în cadrul unei comisii constituite din:

a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează într-un domeniu; b) câte un reprezentant al principalelor asociaţii patronale ale utilizatorilor dintr-un domeniu.

(2) Organismele de gestiune colectivă, precum şi asociaţiile patronale ale utilizatorilor, reprezentate în comisie, pentru fiecare domeniu, se desemnează de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

19

(3) Tabelele şi metodologiile negociate se prezintă pentru avizare Oficiului Român pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înaintează spre aprobare Guvernului.

(4) În situaţia în care, în urma negocierilor, comisia nu a putut stabili, în termen de 90 de zile de la data constituirii ei, tabelele şi metodologiile, acestea se prezintă pentru mediere Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. În vederea medierii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor convoacă părţile care au negociat, analizează punctele de vedere ale acestora şi decide forma definitivă a tabelelor şi a metodologiilor, pe care le înaintează Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii.

(5) Tabelele şi metodologiile aprobate prin hotărâre a Guvernului sunt obligatorii şi pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri.

(6) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi sesizat cu o nouă cerere de avizare a tabelelor şi a metodologiilor, în vederea modificării lor, de către oricare dintre părţile care le-au negociat, dar nu mai devreme de 3 ani de la aprobarea lor, în ceea ce priveşte remuneraţiile stabilite procentual.

(7) Remuneraţiile stabilite în sumă fixă se pot modifica periodic de către organismele de gestiune colectivă, o dată cu indexarea veniturilor, stabilită la nivel naţional. Acestea devin efective începând cu luna următoare comunicării lor către utilizatori.

Art. 132. - Gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe se poate face numai pentru operele şi prestaţiile aduse anterior la cunoştinţă publică.

Art. 133. - (1) Organismele de gestiune colectivă, în cadrul negocierilor purtate conform art. 130 alin. (1) lit. b) în numele membrilor ale căror drepturi le gestionează nu pot pretinde utilizatorilor mai mult de 10% în total pentru drepturile de autor şi, respectiv, 3% pentru drepturile conexe, din încasările brute, iar în lipsa acestora, din cheltuielile ocazionate de utilizare.

(2) Colectarea sumelor datorate de utilizatori se va face de către un singur organism de gestiune colectivă, pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe criteriul reprezentativităţii. Repartizarea acestor sume între organismele de gestiune colectivă beneficiare se va face pe baza unui protocol negociat între acestea.

Art. 134. - (1) Exercitarea gestiunii colective încredinţate prin contractul de mandat nu poate restrânge în nici un fel drepturile patrimoniale ale titularilor.

(2) Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli:

a) deciziile privind metodele şi regulile de colectare a remuneraţiei şi a altor sume de la utilizatori şi cele de repartiţie a acestora între titularii de drepturi, cât şi cele privind alte aspecte mai importante ale gestiunii colective trebuie să fie luate de membri, potrivit statutului; b) titularii ale căror drepturi sunt gestionate de un organism de gestiune colectivă trebuie să primească periodic informaţii exacte, complete şi detaliate despre toate activităţile organismului de gestiune colectivă; c) în lipsa unei autorizaţii exprese din partea titularilor ale căror drepturi le gestionează, nici o remuneraţie percepută de un organism de gestiune colectivă nu poate fi utilizată în alte scopuri, cum ar fi cele culturale, sociale ori pentru a finanţa activităţi de promovare, altele decât acelea de a acoperi costurile reale ale gestiunii de drepturi în cauză şi de a repartiza acestora sumele care au rămas după deducerea acestor costuri; d) sumele colectate de un organism de gestiune colectivă, după deducerea costurilor reale ale gestiunii colective, se impozitează potrivit prevederilor legale în materie. După alte deduceri autorizate de titularii de drepturi, în concordanţă cu dispoziţiile lit. c) sumele respective se repartizează între titulari proporţional cu utilizarea reală a operelor lor.

Art. 135. - (1) Organismele de gestiune colectivă sunt obligate să furnizeze Oficiului Român pentru Drepturile de Autor informaţii legate de exercitarea propriilor atribuţii şi să pună la dispoziţia acestuia, în primul trimestru al fiecărui an, darea de seamă anuală, aprobată de adunarea generală statutară, şi raportul comisiei de verificare a gestiunii economice şi financiare.

(2) În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 sau încalcă, în mod manifest şi repetat, obligaţiile prevăzute la art. 130 şi la alin. (1) al prezentului articol, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă un termen pentru intrarea în legalitate. Ca urmare a nerespectării acestor obligaţii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate solicita instanţei de judecată desfiinţarea organismului de gestiune colectivă respectiv.

Art. 136. - Existenţa organismelor de gestiune colectivă nu împiedică pe titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentaţi în negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege.

20

CAPITOLUL II Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

Art. 137. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia Română pentru Protejarea Drepturilor de Autor, organ de specialitate aflat în subordinea Ministerului Culturii, îşi schimbă denumirea în Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi funcţionează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, cu autoritate unică pe teritoriul României în ceea ce priveşte evidenţa, observarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe, cheltuielile de funcţionare şi de investiţii fiind finanţate integral de la bugetul de stat. Ministerul Finanţelor va efectua modificările corespunzătoare în bugetul de stat.

(2) Guvernul numeşte pe directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum şi un număr de 20 de arbitri dintre candidaţii cu pregătire juridică desemnaţi de către: organismele de gestiune colectivă, asociaţiile de creatori, de artişti interpreţi sau executanţi şi de producători şi organismele care grupează entităţi a căror activitate profesională are legătură cu utilizarea operelor, precum şi organismele de radio şi de televiziune.

(3) Arbitrii nu au calitatea de salariat al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi au dreptul la remuneraţie pentru participarea la medierea tabelelor şi a metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de către organismele de gestiune colectivă, potrivit art. 130 alin. (1) lit. b) din prezenta lege.

(4) Printr-un regulament aprobat de Guvern vor fi stabilite normele privind structura personalului, organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum şi funcţionarea corpului de arbitri.

Art. 138. - Atribuţiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele:

a) organizează şi administrează evidenţa repertoriului de opere şi de autori primit de la organismele de gestiune colectivă pentru drepturile de autor şi drepturile conexe; b) acordă avize pentru constituirea ca persoane juridice, în condiţiile legii, a organismelor de gestiune colectivă şi urmăreşte aplicarea legislaţiei de către organismele a căror constituire a avizat-o; c) avizează, în condiţiile legii, elaborarea şi negocierea tabelelor şi a metodologiilor stabilite de organismele de gestiune colectivă cu asociaţiile patronale de utilizatori; d) exercită, la cererea şi pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, funcţii de observare şi de control asupra activităţilor ce pot da naştere la încălcări ale legislaţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe; e) intervine, pe cale de mediere, în negocierile dintre organismele de gestiune colectivă şi utilizatori, potrivit art. 131 alin. (4); f) încheie procese-verbale de constatare a încălcărilor legii, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, şi sesizează organele competente în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu; g) elaborează programe de instruire, de formare practică şi teoretică în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe; h) întreţine relaţii cu organizaţiile de specialitate similare şi cu organizaţiile internaţionale din domeniu, la care statul român este parte.

CAPITOLUL III Proceduri şi sancţiuni

Art. 139. - (1) Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispoziţiile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun.

(2) Titularii drepturilor încălcate pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului în conformitate cu normele legale.

(3) În cazul încălcării unor drepturi recunoscute şi protejate prin prezenta lege, titularii acestora pot cere instanţei de judecată sau altor organe competente potrivit legii să dispună, de îndată, luarea unor măsuri pentru prevenirea producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora, după caz.

(4) De asemenea, titularii drepturilor încălcate pot cere instanţei de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri:

a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit sau, dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită, în vederea valorificării acestora, până la acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate; b) distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;

21

c) scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea şi distrugerea copiilor efectuate ilegal; d) publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanţei de judecată, pe cheltuiala celui care a săvârşit fapta.

(5) Dispoziţiile alin. (4) lit. c) nu se aplică pentru construcţiile arhitecturale, dacă distrugerea clădirii nu este impusă de circumstanţele cazului respectiv.

Art. 140. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă de la 200.000 lei la 3 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea autorizarea sau, după caz, consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:

a) aduce o operă la cunoştinţă publică; b) reprezintă scenic, recită, execută sau prezintă direct, în orice altă modalitate publică, o operă; c) permite accesul public la bazele de date pe calculator, care conţin sau constituie opere protejate; d) traduce, publică în culegeri, adaptează sau transformă o operă, pentru a obţine o operă derivată; e) fixează pe un suport prestaţia unui artist interpret sau executant; f) emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune o prestaţie, fixată ori nefixată pe un suport, sau o retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit ori prin orice alt procedeu similar sau prin orice alt mijloc de comunicare către public; g) prezintă într-un loc public înregistrările sonore ale unui producător; h) emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune înregistrările sonore ale unui producător ori le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public; i) fixează programe de radio sau de televiziune sau le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public; j) comunică, într-un loc accesibil publicului cu plata intrării, programe de radio sau de televiziune.

Art. 141. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 10 milioane lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Art. 142. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:

a) reproduce integral sau parţial o operă; b) difuzează o operă; c) importă, în vederea comercializării pe teritoriul României, copii de pe o operă; d) expune public o operă de artă plastică, de artă aplicată, fotografică sau de arhitectură; e) proiectează public o operă cinematografică sau altă operă audiovizuală; f) emite o operă prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit; g) transmite o operă către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar; h) retransmite o operă prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit, sau retransmite o operă prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar; i) emite sau transmite într-un loc accesibil publicului o operă radiodifuzată sau televizată; j) reproduce prestaţia unui artist interpret sau executant; k) difuzează prestaţia unui artist interpret sau executant; l) reproduce înregistrările sonore ale unui producător; m) difuzează înregistrările sonore ale unui producător, inclusiv prin închiriere; n) importă, în vederea comercializării în România, înregistrările sonore ale unui producător; o) reproduce programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice fel de suport; p) difuzează, inclusiv prin închiriere, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport; r) importă, în vederea comercializării în România, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport.

Art. 143. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 5 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care:

a) pune la dispoziţia publicului prin vânzare sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit mijloace tehnice destinate ştergerii neautorizate sau neutralizării dispozitivelor tehnice care protejează programul pentru calculator; b) refuză să declare organelor competente provenienţa exemplarelor unei opere sau provenienţa suporturilor pe care este înregistrată o prestaţie ori un program de radio sau de televiziune, protejate în temeiul prezentei legi, aflate în posesia sa în vederea difuzării.

22

Art. 144. - Acţiunea penală se pune în mişcare în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 140, 141 şi 142 lit. a),

c), j), l), n) şi o), la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în sensul prezentei legi.

Art. 145. - Actele încheiate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în exercitarea atribuţiilor sale de control, conform art. 138 lit. d) şi f), urmează regimul prevăzut de art. 214 din Codul de procedură penală.

TITLUL IV Aplicarea legii. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 146. - Dispoziţiile prezentei legi se aplică în oricare dintre următoarele situaţii:

A. operelor:

a) care nu au fost aduse încă la cunoştinţă publică şi ai căror autori sunt cetăţeni români; b) care nu au fost aduse la cunoştinţă publică şi ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România; c) care au fost aduse la cunoştinţă publică prima dată în România sau care au fost aduse la cunoştinţă publică pentru prima dată în altă ţară şi simultan, dar nu mai târziu de 30 de zile, în România; d) de arhitectură construite pe teritoriul României;

B. prestaţiilor artiştilor interpreţi sau executanţi:

a) care au loc pe teritoriul României; b) sunt fixate în înregistrări sonore protejate de prezenta lege; c) nu au fost fixate în înregistrări sonore, dar sunt transmise prin emisiuni de radio sau de televiziune protejate de prezenta lege;

C. înregistrărilor sonore:

a) ai căror producători sunt persoane fizice ori juridice cu domiciliul ori cu sediul în România; b) a căror primă fixare pe un suport material a avut loc pentru prima dată în România; c) aduse la cunoştinţă publică prima dată în România sau aduse la cunoştinţă publică pentru prima dată în altă ţară şi simultan, dar nu mai târziu de 30 de zile, în România;

D. programelor de radio şi de televiziune:

a) emise de organisme de radiodifuziune şi de televiziune cu sediul în România; b) transmise de organisme transmiţătoare cu sediul în România.

Art. 147. - Străinii, titulari ai dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora, beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români, cu condiţia ca aceştia să beneficieze, la rândul lor, de tratament naţional în statele respective.

Art. 148. - (1) Existenţa şi conţinutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă.

(2) Autorii şi alţi titulari de drepturi sau deţinătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, menţiunea de rezervare a exploatării acestora, constând în simbolul C înconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicări.

(3) Producătorii de înregistrări sonore, artiştii interpreţi sau executanţi şi alţi deţinători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale artiştilor interpreţi sau executanţi la care se face referire în prezenta lege au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe învelişul care le conţine, o menţiune de protecţie a drepturilor lor, constituită din simbolul P înconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicări.

(4) Până la proba contrară se prezumă că drepturile exclusive semnalate prin simbolurile C şi P există şi aparţin persoanelor care le-au utilizat.

(5) Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (4) nu condiţionează existenţa drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege.

(6) Autorii de opere şi titularii de drepturi, o dată cu includerea operei lor în repertoriul organismului de gestiune colectivă, îşi pot înregistra şi numele literar sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoştinţă publică.

23

Art. 149. - (1) Actele juridice încheiate sub regimul legislaţiei anterioare îşi produc toate efectele conform aceleia, cu excepţia clauzelor care prevăd cesiunea drepturilor de exploatare a totalităţii operelor pe care autorul le poate crea în viitor.

(2) Beneficiază de protecţia prezentei legi şi operele create anterior intrării în vigoare a acesteia, inclusiv programele pentru calculator, înregistrările sonore, operele cinematografice şi audiovizuale, precum şi programele organismelor de radiodifuziune şi de televiziune, în condiţiile prevăzute la alin. (1).

(3) Durata drepturilor de exploatare asupra operelor create de autorii decedaţi înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi pentru care au expirat termenele de protecţie se prelungeşte până la termenul de protecţie prevăzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 150. - (1) Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite.

(2) Sumele datorate autorilor ca urmare a utilizării operelor lor beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi salariile şi nu pot fi urmărite decât în aceleaşi condiţii. Aceste sume sunt supuse impozitării conform legislaţiei fiscale în materie.

(3) Sunt scutite de taxa de timbru acţiunile şi cererile civile născute din raporturile reglementate de prezenta lege, precum şi din căile de atac aferente acestora, introduse de titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe ori de persoanele fizice sau juridice care îi reprezintă.

Art. 151. - Litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit prezentei legi şi dreptului comun.

Art. 152. - Organismele de gestiune colectivă care funcţionează la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligate să se conformeze dispoziţiilor art. 125, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 153. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu dispoziţiile dreptului comun.

Art. 154. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

(2) Pe aceeaşi dată se abrogă Decretul nr.321 din 21 iunie 1956 privind dreptul de autor, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

(3) Până la aprobarea tabelelor şi a metodologiilor negociate conform prevederilor art. 131 din prezenta lege, se aplică tarifele stabilite prin actele normative în vigoare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ADRIAN NĂSTASE

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 20 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI ION SOLCANU

Bucureşti, 14 martie 1996. Nr. 8.

Miercuri, 15 ianuarie 2020, 10:26

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.

24


Законодательство Заменено следующим актом (3 текст(ов)) Заменено следующим актом (3 текст(ов)) Справочный индекс документа ВТО
IP/N/1/ROM/C/1
Данные недоступны.

№ в WIPO Lex RO007