Положение «О признании общеизвестных товарных знаков в отношении группы товаров и/или услуг», Республика Молдова

I. Dispoziţii generale

1. Regulamentul privind recunoaşterea notorietăţii mărcilor de produs şi/sau de serviciu (în continuare -Regulamentul) este elaborat în baza Legii nr. 588-XIII din 22 septembrie 1995 privind mărcile şi denumirile de origine a produselor (în continuare -Legea), Regulamentului de aplicare a Legii nr. 588/1995 privind mărcile şi denumirile de origine a produselor, Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, Acordului privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPs) şi Recomandărilor OMPI privind protecţia mărcilor notorii.

2. În sensul prezentului Regulament:

prin marcă notorie se înţelege o marcă larg cunoscută, aplicată produselor sau serviciilor în cadrul unui segment relevant de public, inclusiv ca urmare a promovării ei în Republica Moldova la data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii sau la data priorităţii invocate în cererea de înregistrare a mărcii;

prin segment relevant de public se înţelege:

a) consumatorii actuali şi/sau potenţiali ai produselor şi/sau serviciilor pentru care se foloseşte marca;

b) specialiştii ramurii respective;

c) persoanele implicate în reţelele de distribuţie a produselor şi/sau serviciilor

pentru care se foloseşte marca; d) reţeaua de afaceri al căror obiect îl constituie produsele şi/sau serviciile pentru care se foloseşte marca (importatori, licenţiaţi, vânzători en gros, etc.).

3. Cererea de recunoaştere a notorietăţii mărcii (în continuare -cererea) se examineazăîn conformitate cu legislaţia în vigoare, Regulamentul privind Comisia de Apel a Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale şi prezentul Regulament.

II. Depunerea cererii de recunoaştere a notorietăţii mărcii

1. Cererea se depune la Comisia de Apel a Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale (în continuare – Comisia de Apel).
2. Persoanele fizice şi juridice cu domiciliul, respectiv sediul, în Republica Moldova (naţionale) care sunt în drept să obţină protecţia legală a unei mărci acţioneazăîn faţa Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale (în continuare – Agenţia) personal sau prin intermediul reprezentantului, împuternicit printr-o procură.
3. Persoanele fizice şi juridice străine cu domiciliul, respectiv sediul, permanent în străinătate acţioneazăîn faţa Agenţiei numai prin intermediul reprezentantului în proprietate industrială din Republica Moldova, cu excepţia cazurilor când convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd altfel.
4. Cererea trebuie să se refere la o singură marcă. O singură marcă se consideră acel semn care a fost utilizat întocmai în ansamblul concret de elemente.
5. Cererea trebuie să conţină: a) solicitarea de recunoaştere a notorietăţii mărcii cu indicarea datei de la care această recunoaştere se solicită;

b) numele, prenumele, adresa şi semnătura solicitantului, în cazul unei persoane fizice, sau denumirea, adresa juridicăşi semnătura conducătorului, în cazul unei persoane juridice;

c) numele, prenumele, adresa şi semnătura reprezentantului în proprietate industrială, în cazul depunerii cererii prin intermediul acestuia; d) reproducerea şi descrierea mărcii dacă ea este înregistrată sau reproducerea şi descrierea semnului care se pretinde că poate fi recunoscut ca marcă notorie; e) produsele sau serviciile pentru care se utilizează marca, grupate conform claselor clasificării internaţionale a produselor şi serviciilor; f) culoarea (culorile) mărcii în cazul cînd aceasta (acestea) constituie un element distinctiv al mărcii; g) numărul certificatului de înregistrare, dacă se solicită recunoaşterea notorietăţii unei mărci înregistrate.

9. La cerere se anexează: a) documente ce conţin informaţii despre factorii în baza cărora poate fi făcută concluzia dacă semnul este sau nu este notoriu, cunoscut, inclusiv despre : -gradul de cunoaştere a semnului pe piaţă de către segmentul de public relevant; -durata (începutul şi perioada), gradul şi întinderea geografică a oricărei utilizări a semnului;

-durata, gradul şi întinderea geografică a activităţii de promovare a semnului respectiv, inclusiv reclama sau publicitatea şi prezentarea la iarmaroace sau expoziţii a produselor şi/sau serviciilor marcate cu acesta;

-durata şi întinderea geografică a oricăror înregistrări ale semnului şi/sau oricăror cereri de înregistrare a lui, în măsura în care reflectă utilizarea sau recunoaşterea acestui semn;

-valoarea calculată a semnului;

-rezultatul sondajelor efectuate de solicitant;

-orice alte informaţii suplimentare.

b) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii (în 5 exemplare, în dimensiuni de 8x8 cm). Reproducerea mărcii se prezintăîn culoarea sau combinaţia de culori în care se solicită recunoaşterea notorietăţii mărcii. Imaginea trebuie să aibă o calitate ireproşabilă, să fie clarăşi distinctă.

c) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii în vedere generalăşi din mai multe vederi, diferite, dacă se solicită recunoaşterea notorietăţii mărcii tridimensionale.

d) mostra etichetei (în mărime naturală), dacă se solicită recunoaşterea notorietăţii mărcii în etichetă;

e) procura în cazul depunerii cererii prin intermediul reprezentantului în proprietate industrială;

f) dovada de plată a taxei stabilite.

g) documentul care confirmăînceputul şi perioada utilizării mărcii;

1. Cererea se depune în limba de stat pe un formular-tip aprobat de Agenţie şi trebuie să conţină toate datele necesare conform prevederilor punctului 8 al prezentului Regulament.
2. Dacă se constată că cererea nu este completată conform cerinţelor stabilite la pct. 8 al prezentului Regulament sau lipsesc documentele indicate la pct. 9 litera b) -g) al prezentului Regulament, solicitantului i se trimite o notificare, în termen de

o lună din data depunerii cererii la Comisia de Apel, cu indicarea iregularităţilor depistate şi cu propunerea de a prezenta datele sau documentele lipsă ori modificările lor. Răspunsul şi materialele indicate în notificare trebuie să fie prezentate în termen de 2 luni de la data primirii notificării.

1. În cazul neprezentării datelor sau documentelor lipsă ori modificările lor în termenul respectiv cererea se consideră abandonată, despre acest fapt notificîndu-se solicitantului.
1. Cererea se consideră depusă la data cînd sînt respectate toate cerinţele stabilite în pct. 8 şi prezentate toate documentele indicate la pct. 9 litera b) -g) al prezentului Regulament.
2. III. Înregistrarea cererilor
2. Cererea depusă la Comisia de Apel este înregistratăîn Registrul cererilor de recunoaştere a notorietăţii mărcii, atribuindu-i-se un număr de înregistrare.
3. Registrul cererilor de recunoaştere a notorietăţii mărcii se ţine de către Comisia de Apel.
4. În termen de o lună de la data depunerii cererii, Agenţia publicăîn Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (în continuare -BOPI) datele privind cererea (imaginea, lista produselor şi/sau serviciilor, titularul, adresa, data de la care se cere recunoaşterea notorietăţii mărcii).
5. Orice persoană este în drept în termen de 3 luni de la data publicării datelor privind cererea, să depună o contestaţie în Comisia de Apel împotriva recunoaşterii notorietăţii a mărcii solicitate.

Informaţia despre contestaţia depusă se comunică solicitantului în termen de 10 zile.

1. Solicitantul poate să-şi retragă cererea şi poate reclama restituirea taxei plătite, depunând o cerere în scris, dacă la momentul retragerii n-a fost efectuată examinarea cererii. În cazul abandonării cererii taxa nu se restituie.
1. În cazul retragerii cererii, preşedintele Comisiei de Apel emite o încheiere care este expediatăîn adresa părţilor interesate.
2. IV. Procedura de examinare a cererii în Comisia de Apel
2. În procesul examinării cererii, Comisia de Apel verifică plenitudinea şi corectitudinea datelor prezentate conform prevederilor pct. 9 litera b) -g) al prezentului Regulament.
3. În caz de neprezentare a solicitantului sau reprezentantului acestuia, precum şi a altor persoane interesate înştiinţaţi în modul corespunzător despre şedinţa Comisiei de Apel, dacă ei nu au adus la cunoştinţa Comisiei de Apel motivele neprezentării lor sau dacă aceste motive sunt neîntemeiate, sau dacă persoana respectivă a solicitat examinarea în lipsa sa, Comisia de Apel examinează cererea în lipsa persoanei respective.
4. Amînarea şedinţei se admite din cauza neprezentării vreunei persoane interesate din motive întemeiate, necesităţii de a prezenta noi dovezi, precum şi dacă există alte împrejurări care împiedică examinarea cererii în şedinţa dată.
1. La stabilirea notorietăţii mărcii Agenţia nu este în drept să ceară de la solicitant, în calitate de condiţie obligatorie, ca: a) marca respectivă să fie înregistrată sau depusă pentru înregistrare pe teritoriul Republicii Moldova; b) marca solicitată să fie recunoscută ca fiind notorie, înregistrată sau depusă pentru înregistrare în orice alt stat, decît Republica Moldova;
2. c) marca să fie cunoscutăîn cadrul unui segment relevant de public din Republica Moldova.
5. Comisia de Apel stabileşte existenţa sau lipsa împrejurărilor pe care solicitantul le justificăîn documentele anexate la cerere.
6. Pentru aprecierea gradului de cunoaştere a mărcii Comisia de Apel va ţine cont şi de alte documente anexate la cerere, dar nemenţionate în pct. 9 al prezentului Regulament, precum şi de rezultatele sondajelor efectuate în sectorul relevant de public.
7. În cadrul sondajului sunt chestionaţi consumatorii din cel puţin 3 localităţi ai Republicii Moldova, obligatoriu fiind sondajul efectuat în mun. Chişinău. Celelalte localităţi solicitantul le determinăîn dependenţă de zona în care îşi desfăşoară activitatea de producere sau de realizare a produselor (serviciilor) sale.
8. În urma sondajului trebuie chestionate cel puţin 300 de persoane din mun. Chişinău şi cel puţin 100 de persoane din fiecare din celelalte localităţi, numărul maxim fiind nelimitat.
9. La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele cu destinaţie tehnică trebuie să fie chestionaţi consumatorii produselor respective (atît din cercul producătorilor, cît şi cei din reţeaua de comerţ). Astfel, este necesar ca nu mai puţin de 60% din numărul acestor respondenţi să cunoască marca respectivă.
10. La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele de consum curent trebuie să fie chestionat consumatorul „mediu” (luîndu-se în consideraţie vîrsta, genul, studiile, stare socialăşi materială, legătura cu produsul marcat), precum şi specialişti ai ramurii respective a industriei şi comerţului. Astfel, este necesar ca nu mai puţin de 30% din numărul respondenţilor să cunoască marca respectivă.
11. În cadrul sondajului respondenţii trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

-dacă cunosc marca în cauză;

-să indice titularul mărcii în cauză sau producătorul produsului marcat

cu o astfel de marcă;

-de la ce dată cunosc marca în cauză;

-aprecierea mărcii (notorie, faimoasă, renumită, bine cunoscută,

cunoscută, slab cunoscută, necunoscută);

-aprecierea produsului: excelent, foarte bun, bun, mediu,

nesatisfăcător, etc.

-alte întrebări rezonabile.

31. Comisia de Apel nu recunoaşte notorietatea mărcii în cazul în care are loc cel puţin una din următoarele condiţii: a) dovezile prezentate de către solicitant, inclusiv valorile parametrilor fixate în pct. 26, 27, 28 şi 29 nu corespund cerinţelor stabilite în prezentul Regulament;

b) există o marcă identică sau similară care poate fi confundată cu marca solicitantului, înregistrată sau depusă spre înregistrare pe numele altei persoane pentru aceleaşi produse sau servicii, cu o prioritate anterioară datei de la care solicitantul solicită recunoaşterea notorietăţii mărcii;

c) marca s-a transformat în denumire uzuală;
d) marca contravine ordinii publice sau bunurilor moravuri.

VI. Hotărîrea Comisiei de Apel

1. În funcţie de rezultatele examinării cererii, Comisia de Apel adoptă o hotărîre prin majoritate de voturi a membrilor săi. Hotărîrea se perfectează pe un formular-tip şi se semnează de către preşedinte, secretarul şi membrii Comisiei de Apel. Opiniile separate ale membrilor Comisiei de Apel se anexează la hotărîre.
2. Hotărîrea trebuie să fie legalăşi întemeiată. Comisia de Apel îşi întemeaiază hotărîrea numai pe dovezile examinate în cadrul şedinţei.
3. În cazul în care a fost adoptată hotărîrea de recunoaştere a notorietăţii mărcii, marca recunoscută notorie se înregistreazăîn Registrul mărcilor notorii.

35. Registrul mărcilor notorii se ţine de către Comisia de Apel.

1. Datele înscrise în Registrul mărcilor notorii se publicăîn BOPI în termen de 3 luni de la data adoptării hotărîrii privind recunoaşterea notorietăţii mărcii.
2. 37. Hotărîrea Comisiei de Apel intrăîn vigoare la data adoptării.
1. În termen de 10 zile de la data adoptării, hotărîrea Comisiei de Apel se aduce la cunoştinţa Directorului General al Agenţiei, iar în decurs de o lună se expediază solicitantului şi părţilor interesate.